...ho...ho...ho NOT

Cadouri de craciun? yes! nu unul, ci chiar mai multe. Urari de Craciun? Au fost destule si din astea...unele mai inspirate, unele mai putin, majoritatea primite prin sms-uri. Trei telefoane primite pentru a mi se ura toate cele, vreo 30 de sms-uri. Pacat ca din cele 30 de sms-uri nu era niciunul din suflet. Un singur sms trimis la 5, 10, 15 persoane? Nu mi se pare chiar cel mai inspirat mod de a ura cuiva ceva. De ce o faci dak ti-e lene sa trimiti fiecarei persoane? Mai bine trimiti un mesaj dar macar il trimiti acelei persoane, nu tuturor celor pe care ii ai in agenda telefonica. Cel putin asa gandesc eu...

Dar ce faci cand primesti de la prietena ta cea mai buna un astfel de sms? Intai crezi ca e scris de ea, desi e ceva, acolo care nu se leaga...te mai gandesti un pic, dar zici "hai, lasa, cine stie?". Dupa care primesti acelasi sms de la o alta persoana, moment in care iti pica fisa...Cica iti este prietena cea mai buna, dar nici macar nu s-a obosit sa citeasca mesajul si sa se gandeasca un pic inainte de a-l trimite..."sa ti se implineasca acum ce nu ti s-a implinit de ziua ta". Cand l-am citit am avut un moment de....de gol pur si simplu. Un singur lucru mi-am dorit de ziua mea, iar acel lucru nu ar mai avea cum sa se implineasca acum. Nu numai ca a fost un mesaj neinspirat dar m-a ranit din doua motive. Odata pt ca se pare ca nu merit nici macar un sms original ( dak un telefon nu se poate ) iar in al doilea rand pentru ca, l-a trimis asa dar putea sa mai modifice la el. Asa ca stau si ma gandesc ...am rezistat la micile rautati ca doar m-am obisnuit; i-am gasit chiar si scuze atunci cand rautatile au fost mai mari...dar acum chiar m-a durut pentru ca mie mi-a aratat cat de putin ii pasa ei de mine.

In fond ea trebuie sa faca o lista cu tot ce i s-a intamplat anul acesta, la cat de greu a fost anul acesta pentru ea...Eu nu am de facut nici o lista...pentru ca stiu exact cat am suferit si care a fost evenimentul ce mi-a schimbat viata pentru totdeauna. Exact acest eveniment mi l-a reamintit si nu numai ca mi l-a reamintit, dar l-a facut de 10 ori mai dureros prin naivitatea cu care a trimis mesajul...pentru ca mama nu s-a facut deloc bine...

Craciun Fericit si tie, C. pt ca al meu e primul fara ea....

P.S : mersi zuzei ca m-a sunat si ca tine la mine, lui mihai si lui flo...Lui M. nici nu ii mai spun pentru ca stie deja tot ce e in sufletul meu.

Dulci nimicuri

Se gandeste mereu la mine si imi arata...imi arata asa de mult ca vorbele ar putea sa lipseasca. Dulci nimicuri pe care le face si cu care ma face sa zambesc, cu care ma convinge in fiecare zi ca tine mai mult, mai mult si mai mult la mine.

Simte imediat cand nu imi convine ceva, indiferent cat de mic e acel ceva.

Ma cert cu el jumate de ora pentru ca la -7 grade eu refuz sa imi iau caciula; in final renunta el si ma lasa in pace.

Lucreaza de dimineata pana seara sa "repare" calculatoarele unora, iar la sfarsit vine si mi-l repara si pe al meu.

Nu conteaza ca e asa de obosit ca nici nu poate sa vorbeasca dar "mi-a promis" asa ca se incapataneaza si nu se ridica de la birou pana nu e gata.

Nu se supara nici cand il bat la Tekken, nici cand tip la el...Se incrunta el un pic da' ii trece la fel de repede.

E in stare sa stea la o coada imensa doar ca sa imi cumpere mie jumate de porumb fiert.

Imi tine mainile in ale lui in asa fel ca indiferent cat de inghetate sunt ale lui, ale mele sunt calde.

Patineaza o ora intreaga desi il rod patinele de il innebunesc doar pentru ca stie cat de mult imi place si nu vrea sa plecam de pe patinoar.

Ma tine mereu in brate si niciodata, la el in brate, nu mi-e frig, nu mi-e frica, nu mi-e rau, nu sunt nervoasa, nu sunt trista.

Imi aduce 12 jucarii de plus in 3 zile pentru ca nu rezista sa mi le aduca pe rand.

Plecam sa ne luam telefoane, iar el refuza cu incapatanare sa isi ia, doar pentru ca al meu nu mai e in stoc. Am plecat sa le luam impreuna asa ca impreuna ni le luam.

Imi place cum ma tine de mana si ma mangaie din cand in cand. Imi place ca e mereu grijuliu si nu imi lipseste nimic nicioadata atunci cand sunt cu el.

Nu rade nicodata de mine, nici chiar in momentele mele de "blondina"; doar ma saruta pe frunte si ma strange in brate.

Mai are un pic si adoarme si eu ii dau ghionturi pentru ca nu pot sa dorm. Se trezeste si nu se supara nici a2a oara cand ii fac asa, nici a-3a...nici a 4-a.

Ma suna mereu cand e pe drum spre casa pentru ca nu ne-am despartit decat de 10 minute, dar i s-a facut dor de mine.

In fiecare zi face mici nimicuri pentru care il iubesc mai mult...si mai mult...si mai mult...

Cadoul perfect

E prima data in multi multi ani cand nu am fost nerabdatoare sau entuziasmata in legatura cu ziua de azi, in legatura cu posibilele cadouri pe care le-as putea primi. E ciudat pentru mine, pentru ca inca mai cred in Mosh Craciun si Mos Nicolae, dar acum nu ma entuziasmeaza ca pana acum...de ce?

Pentru ca indiferent de cadourile pe care le-as primi, nici unul nu o sa il intreaca pe cel pe care il am deja. Cadoul meu? Ei bine, cadoul meu sunt prietenii mei pe care nu i-as da pentru nimic din lume. Am un frate pe care il bat in orice zi la........ M.K bineinteles, am o blogeritza care e in cautarea Lui, am un bebe ( care pare ) inocent ( dar numai prostii face ), dar nu in ultimul rand am o zuza tzacanita si un fotograf sensibil indragostitzi unul de celalalt, la nebunie. Desi e mare si colorat asta nu e tot cadoul meu.

Mai este EL. El intregeste cadoul si ii da forma finala. El a adus bucurii si trairi noi, zambete si batai rapid-e ale inimii.

Ei toti, impreuna sunt cadoul meu si nimic nu il poate depasi ca valoare. Nu imi doresc nimic mai mult de la Mosh, fie el Nicolae, fie Craciun....deja am, sac!

Luna noastra

E a noastra, fie, o impartim :) o luna care a inceput cu un meci de biliard si un suc si care s-a terminat cu un sarut "fenomenal" ( si nu, nu mi-o iau in cap chiar dak a fost asa ). A inceput cu "a fost odata..." si nici unul din fratii Grimm cu tot cu prietenul H.C. Anderson nu ar reusi sa faca o alta poveste mai frumoasa ca a noastra. Au urmat plimbari prin parc, mese la mec si la kfc ( unde de fiecare data cand intru cu el incepe melodia mea ); ciocolata calda in silence asorata cu imbratisari si saruturi tandre in laptarie. O excursie la Sighisoara unde am gasit si decorul potrivit pentru povestea noastra, unde ne-am plimbat prin ninsoare, unde ne-am facut declaratii de dragoste pe masina albastra, unde ne-am imbatat atata unul cu celalalt ca acum ne este greu sa stam despartiti mai mult de cateva ore. Dupa Sighisoara am inceput sa facem cumparaturi ca in familie si de aici si glumele noastre si tachinarile pe teme familiale :) Bineinteles ca au fost si nelipsitele meciuri ale Rapidului si ale nationalei pe care le-am vazut impreuna, si care mi s-au parut frumoase ( stiu , ciudat, eu nu ma uitam la meciurile de la noi :) dar deh ). Au urmat vizitele pe acasa. I-au cunoscut aproape toata familia si el pe a mea, iar lumea poate sa jure ca l-a trecut bunik-mea la intretinere :) nu ne plictisim nici acasa: filme, mortal kombat, cs, filme iar, mancare, editari de poze, gsp cand zice ca nu il vad.

Programare la doctor ( deh , cetatenii model respecta guvernul deci analize we must do ). Nici metroul nu a scapat de noi pentru ca unii dintre noi au simtit nevoia sa ia, drept suvenir, niste cartonase publicitare.

Am inceput si activitatile specifice sarbatorilor :) mai un targ de craciun la Dales mai un targ de suveniruri la Romexpo, iar intre ele una bucata The Elements of Life si o inaugurare de cel mai inalt brad de Craciun din Europa.

Dupa o luna mi-a facut cadou luna, iar pentru ca am fost cumine am primit si bonus, soarele de pe cer :D

Recapituland tot ce am facut luna asta mi-a daruit luna, soarele si inca imi face cadou dupa cadou in fiecare zi...

more...more...more...

"i love you!"

"i love you more!"

Uite asa glumeam noi zilele astea si radeam ca nu putem, de fapt, sa masuram care dintre noi iubeste mai mult...Sunt tentata sa zic acum ca el...El, pentru ca eu am reusit sa il fac sa sufere, fara intentie, dar am reusit. Ma iubeste mai mult pentru ca, dak eu nu m-as fi prins ca i-a pierit brusc zambetul si ca i-a disparut cheful, el m-ar fi lasat sa cred ca totul e ok atata timp cat eu sunt fericita; de parca nu ar fi fost destul ca a stat si a inghetat pe mariginea patinoarului doar ca sa patinez eu...ca m-a vazut cum radiam de fericire.

Nici nu a trebuit sa raspunda la telefon sau sa scrie ceva pe mess, pur si simplu am simtit cat de tare l-au atins vorbele mele. Si dak am putut sa simt cat de tare l-a durut inima cand i-am zis eu ce i-am zis, de ce nu am simtit inainte ca nu ar trebui sa zic asta? El nu mi-ar fi spus asa ceva, sunt sigura...

Ma iubesti mai mult, fie! M-ai batut si aici, nu numai la biliard si la literati.

Pentru El

It feels like

keeping and holding a star in the sky

born to be born again with you

the days of thunder cry their goodbye

and for the first time I know what to do

I just keep on being one with you

forever yours, forever yours

I'm here to stay

cause in your arms, in your arms

I feel so safe.

loving and fighting the mirror I need

dearest I'm down on the ground

waitind to see whereto the storm lead

sit's my blood that bleeds from your wounds

dearest you're all that I need.

and when I kiss you

your lips are the only food I need

your fingertips openspaces that make me complete

dearest you're all that I need.

forever yours, forever yours

I'm here to stay

cause in your arms, in your arms

I feel so safe

loving - fighting

holding - losing

giving - taking

wanting forever you...

sad? happy? anybody?

Nu e saptamana mea cea mai buna, clar...Ma enerveaza orice si oricine si ce e mai rau nici nu imi trebuie mult ca sa imi sara tandara. Nu ma simt eu bine si asta ma enerveaza. As sta undeva singura, unde sa nu existe nimeni care sa imi intre in vizor. Aproape ca ma simt vinovata pentru cat sunt de fericita. Ma enerveaza ca ma cert cu singurele persoane cu care as vrea sau as putea sa vorbesc. Nu pot sa sufar sa fiu luata de fraiera sau, si mai rau , de proasta dar cel mai mult si mai mult imi lipseste Ea.

Indiferent cat de tare ma certam cu ea pana la urma ne bufnea rasu' si treceam peste. Stateam de vorba pana ramaneam fara voci, radeam de prostia din jurul nostru. Imi placea ca ma ajuta sa iau decizii. Ca ea imi zicea sa fac ceva si pana la urma eu ajungeam sa fac cu totul altceva asta nu inseamna ca nu puneam in balanta si ce zicea ea. Imi lipseste mai mult decat orice si cand am zis ca fara ea nu o sa mai fie la fel nici nu imi imaginam cata dreptate o sa am. Singura diferenta e ca acum nu mai sunt trista; tristetea a fost inlocuita de un pachet consistent de nervi. M-a enervat sa gasesc casa goala azi si sa nu ma ia nimeni la rost pe unde am fost...Azi as fi dat orice sa o gasesc pe ea acasa si sa ma intrebe ce am facut la facultate.

Si desi acum par trista si cine stie cat de oropsita de soarta nu pot sa ma abtin din ras. Nebunu' ma face sa rad cu Dica si Niculae ai lui. Cu el nici trista nu pot sa fiu. Are el talentul sa ma faca sa ies din starile astea si nici nu stie :)

The World is mine

Pentru prima data in cei 21 de ani ai mei si "jumate de snitzel" simt ca lumea e a mea...e a mea pentru ca mi-a daruit-o el. Mi-o face cadou in fiecare zi; ma face pur si simplu fericita. Este genul de fericire pe care o traiam cand eram mica, in ziua de Craciun, cand ma trezeam in fata mormanului de cadouri de sub brad. Singura diferenta este ca, acum, Craciunul este in fiecare zi.

Pot sa vorbesc cu el ore in sir fara sa ma plictisesc si fara sa ma satur sa il aud povestind; pot sa stau cuibarita in bratele lui si sa ii ascult bataile inimii in timp ce el se uita la meci. Ne tinem de mana si simt inima lui aproape de a mea. As sta zile intregi doar cu el in brate si sa ma uit in ochii lui, sa se invarta lumea in jurul nostru si noua sa ne pese doar de buzele noastre si de mangaierile noastre.

"We ain't been together too long, strange how did our love get so strong."

"Our world..."

"[...] Eu: astia suntem noi? singuri impotriva tuturor?

El: nu singuri impotriva tuturor, ci DOAR NOI [...]"

Stam impreuna din ce in ce mai mult si nu ne vine sa ne dezlipim unul de altul. Nici acum nu imi vine sa cred cat de bine ne intelegem. Sa ne despartim de ia cel putin jumate de ora, vorba reclamei: "pa, te pup", "si eu te pup", "pa, gata, plec, hai sa te mai pup o data", "acum stai sa te pup si eu" si uite asa se face o ora aproape de cand ne spunem "pa". Nici nu apucam bine sa ne luam "la revedere" si sa ne indepartam unul de celalalt, ca deja ni se face dor unul de altul. Vorbim ore intregi la telefon in fiecare zi pentru ca mai apoi sa stam impreuna 6-7 ore, iar cand ajungem acasa vorbim din nou ore intregi. Nici nu stiu cand se face dimineata si cu greu ma desprind de monitor si de tastatura. Nu stiu ce se intampla cu mine, dar un lucru stiu sigur, cand ma duc la culcare el este ultimul meu gand, iar dimineata, el este cel cu care imi incep ziua. Sunt atat de fericita incat ma intreb cateodata ce trebuie sa faca cineva pentru a fi asa de fericit cum sunt eu, acum....

I want this to last forever...

Just.....simply....HAPPY

M-am intalnit cu el azi...da...el si cu asta am spus totul. Este din ce in ce mai frumos. E atat de frumos incat nu imi vine sa cred si mi-e frica sa nu fie doar un vis. Un vis frumos, un vis in care as vrea sa fiu captiva mereu.

Ma face fericita si cu el parca uit ca exista o intreaga lume in jurul nostru. Imi place cum ma tine in brate; imi place cum are grija de mine sa nu-mi fie frig; imi place ca imi explica atat de calm unde sa lovesc bila si cum sa tin tacul chiar daca talentul meu lipseste cu desavarsire. Imi place cum ma saruta. Imi place ca m-a tinut 2 ore in brate pe o banca de metal si desi inghetasem la el in brate era atat de bine...Imi place povestea lui despre Rapid si incercarea lui de calificare in C.L in 2003...

Ma face fericita si atat!

eu vs eu

Am citit acum cateva minute primul meu blog...pe yahoo 360, bineinteles scris acum vreun an, atunci cand nu stiam eu prea multe de hi5 sau blogspot. E un blog plin de dezamagire si durere. [ Baietii astia :) ] Il citeam acum si ma bufnea rasu' "doooamneee da' profund am mai scris atunci"...

Se spune ca gemenii evita sa scrie ceva pentru ca dupa 5 minute, cand or sa reciteasca nu o sa mai fie de acord cu ce au spus :))) Mda...adevarat. Foarte adevarat. Sa spunem ca o parte din blog ar putea ramane in picioare. Dar in mod sigur nu mai simt nimic din ce exprima blogul acela. ( normal, in anul ce a urmat baiatul respectiv mi-a dovedit cu varf si indesat ca bine am facut neacordandu-i a 2a sansa ).

Ma intreb daca are sens sa recitesc vreodata ce am scris pe blogspot. Probabil nu, pentru ca as ajunge la concluzia ca sunt o gramada de prostii si chestii superficiale.

Asa ca ma intreb: sunt chiar atat de schimbatoare,trec cu atata usurinta de la o stare la alta, incat sa nu mai fiu de acord cu mine?

Va veni vreodata ziua in care ma voi pune de acord cu mine? Sau asta sunt eu si asa voi ramane pentru totdeauna?

Deja suna a material pentru psihologie, daca nu psihiatrie, eu ar trebui sa stiu cel mai bine :) ( a se vedea manifestarile schizofreniei si personalitatii multiple ).

Sau poate ca ma contrazic doar la capitolul suferinta: ce mi s-a parut la un moment dat ceva extraordinar de dureros sa mi se para acum amuzant, ca acel prim blog. Sper sa fie asa si...

Sper ca la anu', pe vremea asta sa nu ma mai doara si sa nu ma mai sufoce atat de tare lipsa EI...

Ploaie la sfarsit de octombrie

Ies azi din casa....peste tot oameni suparati, nervosi, incruntati. Pietoni care se uita urat la tine prin parbrizul masinii, soferi nervosi care iti taie calea. Orasul este asaltat de claxoanele intense si de injuraturile celor care au iesit azi din casa. Blocaje peste tot, nu mergi nici 2 metri si iar trebuie sa te opresti; avem de-a face cu un nou ambuteiaj, deja devenit un celebru personaj in Bucuresti. Fiecare ne intalnim cu el zi de zi.

Ambreiajul scoate deja fum. In partea dreapta o tanti se uita cu jind la banda in timp ce porneste semnalizatorul.O las sa intre pe banda, moment la care nervozitatea soferilor din spatele meu creste in proportie geometrica. Iar claxoane, iar injuraturi, scrasnete de roti si frane bruste...

Azi nu imi vine nici mie sa rad...parca suferinta mea a iesit la suprafata si agita Bucurestiul si pe toata lumea care a iesit azi afara.

Dar nu...doar ploua...

Trustin' friends

Astazi am facut o greseala mare, mare....pentru prima data m-am indoit de prietenii mei; nu in general e adevarat, de unul dintre ei.

Am stat si am ascultat o seara intreaga cat de ticalos este A., opinia prietenei lui si cand m-a sunat ca vine sa imi aduca un cadou am si inceput sa imi pun tot felul de intrebari. Deja ma gandeam ca poate nu e chiar asa cum il credeam eu, desi il cunosc de 7 ani de zile...Se face ora 12 noaptea si imi spune ca o sa ajunga imediat la mine la bloc ca sa imi aduca acel cadou misterios.

La 1.30 ma suna ca e in fata blocului...Imi pun grabita niste blugi, imi iau adidasii, cheile le salt din mers si ies pe usa. Ma asteapta in fata blocului in "furia lui rosie". Intru in masina; nu il mai pup ca de obicei pentru ca A. "este un ticalos". Ma uit la el...e terminat de oboseala. E obosit...a plecat azi la munte ca maine trebuie sa isi termine proiectul. A plecat azi, s-a intors tot azi, si-a dus si prietenii acasa si dupa a venit la mine sa imi aduca....

porumb fiert...doar pentru ca stia ca imi e pofta de mor

...era la Bran si cand l-a vazut pe nenea cu porumbu s-a gandit sa imi aduca si mie...

Imi e rusine ca am putut sa ascult toate chestiile nasoale despre el si sa incep chiar sa le cred...cand el e ASA.

Sunt norocoasa ca am un asa prieten...despre el nu stiu ce sa zic :(

Si daca...si daca nu?

Alegeri peste alegeri....In fiecare zi si aproape moment dupa moment trebuie sa facem intr-un fel sau altul anumite alegeri. Ca sunt mai dificile sau ca le facem chiar fara sa ne dam seama, dar tot alegeri sunt. Asta ma face sa ma gandesc daca nu cumva as fi putut sa fiu altfel, sa fi ales altceva si viata mea sa arate altfel.

Daca in loc sa ies afara la joaca atunci cand eram mica stateam in casa? Mi-as mai fi facut prieteni acum cu atata usurinta?

Daca in loc sa stau sa invat incepand de prin clasa a 6a, as fi iesit mai departe afara, cu "golanii de la bloc"? As fi avut si eu acum un copil cum are M.?


Daca nu ma muta mama la alta scoala generala cine ar fi fost prietena mea cea mai buna?

Daca atunci cand am incercat prima tigara nu m-as fi innecat si chiar mi-ar fi placut? Probabil ca acum as fuma...

Daca nu mi-ar fi placut atat de mult profa de romana din generala, mi-ar mai fi placut atat de mult sa citesc?

Daca, in loc sa citesc toate romanele lui Alexandre Dumas, as fi citit cu totul altceva? As mai fi visat acum la un EL,care sa vina calare pe un calb alb?

Daca as fi continuat sa fac karate, as fi ajuns campioana?

Daca as fi fost mai increzatoare in mine, in liceu, as fi cunoscut si mai multe persoane acum?

Daca as fi acceptat atunci sa ies cu A. la patinoar...?

Daca as da oamenilor si o a doua sansa? As fi si mai dezamagita de cei care ma inconjoara sau as fi mai fericita?
Daca nu m-as plictisi atat de repede, as mai intra in atatea incurcaturi?

Daca atunci cand am cazut cu rolele sau cu bicicleta, in loc sa ma ridic si sa incerc iar si iar, as fi renuntat?

Daca in loc sa fac umanul, faceam realul?

Daca in loc de A.S.E si P.S.E faceam o singura facultate? As fi avut mai mult timp liber...? As mai fi la buget acum sau as fi batut barurile in lung si-n lat?

Daca in loc sa ma implic asa de mult in fiecare lucrusor si relatie din viata mea, as fi mai detasata? Ar fi mai bine sau mai rau?

Daca...in loc sa fiu asa cum sunt as fi o alta persoana? As fi putut sa fiu aceiasi persoana cu acelasi nume, aceiasi fata, dar cu alte preferinte, alte alegeri, alte vise...? Sau indiferent de ce as alege tot eu raman?

Sensation

Vineri seara...dau un mesaj mai mult la misto "e frigu' de pe lume, ia zi ma plimbi azi cu motocicleta?" . Spre surprinderea mea zice "da" si iata-ne la drum. Am un sifonier intreg pe mine, casca mi-e un pic cam mare si la prima linie dreapta il strang bine in brate. Un pic asa, recunosc mi-a fost frica.

M-a plimbat in sfarsit, chiar daca a promis asta acum vreo 4 ani, dar banuiesc ca de aia e bine sa ai prieteni; pana la urma tot isi fac timp pentru tine :)) Dupa linia aia dreapta nu mi-a mai fost frica. Nimic nu se compara cu senzatia pe care ti-o da o motocicleta la 130 km/h...Era un frig si un vant...simteam cum suiera pe langa casca, cum imi intra aerul direct in plamani, prin piele, mainile imi inghetasera un pic, dar nu as fi dat momentul acela pt nimic alteceva din lume. Sa simti ca mai ai inca un pic si zbori? sa ajungi de la unirii la romana intr-un minut? sa pornesti de la semafor odata celalalte masini si pana sa schimbe ele a 2a tu deja sa fii de mult plecat? sa ajungi sa iti placa atat de mult incat sa ceri la 130 "hai mai repede"...

I want more!

Girls day out

Un pic de soare a inceput sa iasa pe strada mea...Mai intai un coltisor, apoi rasete adevarate. Aproape ca mi-a fost rusine sa recunosc ca azi m-am simtit asa de bine.

Trebuia sa fie o zi simpla: vizita la un secretaria de facultate dupa care un tuns rapid si gata, acasa.

Am plecat spre salonul care imi poarta numele si atunci sa vezi incercari...aglomeratie, injuraturi, claxoane pentru ca am nimerit la ora de varf. Da-i si inainteaza 5m/ ora si vezi daca mai prinzi programarea. Dap...am inceput sa avem griji din astea de blonde: ah, daca ratam programarea la beauty salon??

Si pentru ca orice fata care se respecta stie ca asa ceva este de neimaginat am inceput sa ma gandesc la metode de evitare a coloanelor de masini. Bineinteles ca atunci cand am depasit si eu pe linia de tramvai dita coloana de masini oprite la semafor in piata victoriei exact atunci s-a nimerit sa impart intersectia cu un politist. Organul legii mi-a strigat impunator de pe motorul pe care il strunea intre picioare "DA-I INAPOI!!!" Ok ok ma gandesc eu, inapoi, inapoi dar pana unde? Nici nu apuc bine sa imi termin gandul ca aud "HAAAI ODATA,PANA INCEPE REFUGIU'!!!" Bineinteles ca imi trec toate injuraturile prin gand...unde inapoi? ca in spate aveam deja vreo 4 masini. In fine...nenea de pe motocicleta se razgandeste si ocoleste traficul, iar noi ne-am continuat drumul spre salon.

Dupa acest mic incident am reusit sa ne tundem fara sa imi iau amenda...Bine ca am scapat de amenda ca se duceau banii de tuns :))

Tunsul a fost urmat de un pranz la fel de fitos ca si frezele noastre cele noi, la Carul cu Bere.

A fost frumos si amuzant si cum am zis, mi-a fost jena ca m-am simtit atat de bine...Si am ajuns acasa.

Casa e goala fara ea, nu m-a intrebat nimeni unde am fost, nu era ea sa ii arat tunsoarea mea cea noua si sa ii spun unde am mancat...I miss her sooooo much!

E gol fara tine

Ai plecat si m-ai lasat asa....Ma doare deja ( si nu e decat a 4a zi fara tine ) ca am gasit casa goala azi cand m-am intors acasa; cu cine mai dau eu fuga sa mananc la pranz in Buzau? cine mai vine sa ma invoiasca pe mine de la ore ca sa mergem impreuna la Chipendales?

O sa imi lipsesti mai mult decat pot sa exprime niste simple cuvinte. O sa imi lipseasca discutiile interminabile pe care le aveam cu tine; o sa imi lipseasca mersul cu tine la cumparaturi, cand plecam pentru o paine si ne intorceam cu haine si mobila pentru toata casa; o sa imi lipseasca modul tau de a imi face emotiile dinainte de examene sa dispara folosind ca metoda masa in oras.

O sa imi amintesc mereu de tine. Am inceput sa imi aduc aminte de toate chestiile pe care le faceam impreuna: cand tu vorebeai la telefon si eu iti schimbam vitezele, cand mergeam impreuna in discoteca si te agatau baietii, cand ma certam cu tine ca ma puneai mereu sa aduc acasa sa cunosti baietii cu care ies...Imi aduc aminte si cand ma certai ca eu nu vreau sa ma imbrac in fusta desi imi sta bine :))

Vreau sa ma tii iar in brate, sa imi zici ca ma iubesti, sa facem planuri peste planuri....sa imi zici ca vei fi mereu langa mine si ca totul va fi bine.

Dar tu ai plecat si eu am ramas aici fara tine. N-o sa mai pot sa spun niciodata "muica, am venit acasa"

Nimic nu va mai fi la fel de acum inainte...

generatia PRISON BREAK

In ultiam vreme citesc din ce in ce mai multe status-uri de genu': "dnd...prison breake", "ssssst ma uit la film.cum la ce?? la prison breake" si tot felul de variatiuni pe tema asta. De pe odc eu nu mai pot sa trag nimic pentru ca am facut greseala sa pun la share primele 2 ep din seria III. Cum intru, cum se lipesc 7-8 de mine si trag cu indarjire. Dai search pe google, pe odc imediat iti apar poze mici, medii, mari, wallpapere cu personajele si afisele Prison Break. Acum nu ca eu as avea ceva impotriva serialului ( doar si eu l-am vazut ), dar faza care m-a facut sa mor de ras is yet to come: ma uitam si eu ca tot omu' pe hi5 si dau de o sfrijitura care avea ca nume "Sucre"; dau click pe el si in prima poza el cu o gagica. Comentariul pozei? "eu si Maricruz a mea" ATAAAAAT!

Nu mai e mult, zic eu, pana cand o sa apara jocul "Prison Break" si atunci sa vezi manie mondiala....in timp ce asteptam urmatorul episod din seria III mai facem un nivel, ceva.Credeti ca nu or sa apara tricouri? ba eu sunt gata sa pun si pariu ca o sa vedem in curand baieti si fete, etalandu-si cu gratie ( sau nu ) tricourile cu favoritii lor; caiete? stilouri si pixuri? eu zic ca da. Iata cum termenul de globalizare capata un nou inteles :)

Avem aici o sursa de venit? OOOOOHHHHHHOOOOOOOOOOOOOOO!

Dap...eu zic ca nu mai suntem "generatia MTV"...suntem mai degraba "generatia PRISON BREAK".

seria 3? ce bine....NOT

Acum 4 luni am primit cadou printre altele si 4 dvd-uri. Prietenul care mi le-a dat mi-a zis "ti-am adus un serial misto de tot. sa te uiti la el". Am bagat informatia la cap si cand am ajuns acasa am pus dvd-urile in biblioteca. Am avut examene si dupa aia am toooot avut treaba asa ca dvd-urile au stat si au stat si au stat acolo in biblioteca mai departe.

Acum 3 saptamani am vazut ca a inceput un serial pe protv. Unul din seria celor anuntate cu surle si trambite. hmmmmm "Prison Brake"....mmmm.....oare unde am mai auzit eu de numele asta? am stat si m-am gandit cam o saptamana. Raspunsul a vednit natural cand am dat peste dvd-urile din biblioteca. Am sters frumos praful si am zis ca trebuie neaparat sa vad si episodul 2, asa de mult mi-a atras atentia filmuletul. Din momentul in care am dat click pe ep 2 nu l-am mai lasat sa se opreasca si uite asa, dvd dupa dvd, am reusit sa termin seria I si azi am terminat si seria II. In medie cam 10 episoade pe zi...ceea ce la mine este un mare record avand in vedere cat de repede ma plictisesc. Dar, nu....cred ca asta e singurul serial care m-a tinut lipita de televizor. Vroaim sa vad cum se termina neaparat...O mica obsesie? Se poate, dar serialul e foarte misto.

Foarte misto indeed. Te tine acolo cu sufletul la gura: scapa Lincoln de la moarte? reuseste Michael sa faca posibila evadarea? si muuuuult mai multe intrebari de genu' asta incep sa traga de tine si nu te lasa sa opresti dvd-ul.

Mie mi-a placut pana la ultimul episod....inca nu stiu dak sa zic inclusiv sau exclusiv. Cert este ca reteta americana a succesului ne loveste din nou. Evident, daca un serial sau un film este un succes atunci in mod sigur putem sa ii facem 1, 2, 3.... n continuari daca ne tine bugetul si imaginatia ( aia mai mult sau mai putin) :))

Asa ca de unde protagonistii nostri scapa si toata incurcatura se rezolva o luam de la inceput. Si nu oricum dar ce continuare ar fi mai buna decat una ciclica? Adica micutul fratior intra intr-o inchisoare din Panama, de data asta, ca sa mai schimbam decorul...Sau asta o fi nivelul 2 pt el? CE? ai scapat din Fox River? Take this! Incearca sa scapi si de aici daca mai poti! sac! cam asa am putea caracteriza ultima secventa a ultimului episod din seria II.

Acum nu zic ca nu o sa ma uit si la seria III, macar de curiozitate sa vad cu ce au mai lungit filmuletul asta, dar eu zic ca mai bine il lasau asa....Daca se termina cu seria II era mai mult decat bine.

Om trai si om vedea si seria III. O fi si o serie IV ? :)))) cine stie ce tanar si nelinistit devine si prison brake, no offense :)

Razbunarea poate nu e chiar arma prostului

Razbunarea....e ceva bun? e ceva rau? se spune ca nu este o chestie pozitiva. Exista o expresie de genu' "Razbunarea este arma prostului", dar de ce? Pentru ca "Cel mai destept cedeaza" am putea raspunde cu o alta expresie la fel de celebra ca si prima...Si totusi...

Atunci cand o persoana a facut mai mult decat sa te dezamageasca, cand ea iti face rau cu stiinta si in mod gratuit? Sunt curioasa cati nu s-au razbunat macar o singura data pe cineva, sau daca nu s-au razbunat in adevaratul sens al cuvantului, cati dintre noi nu si-au dorit ca persoana respectiva sa sufere in aceiasi masura ca si noi?

Ei, bine eu nu pot sa ma razbun pe cineva....Daca m-a ranit sau m-a dezamagit renunt la respectiva persoanea; din acel moment am taiat orice legatura cu ea si respectivul/a nu mai aude de mine in veci. Si totusi, cateodata mi-ar placea sa simta si ea aceiasi durere pe care mi-a pricinuit-o. Ma multumesc cu zambetul amar pe care mi-l deseneaza acest gand pe fata si trec mai departe.

Am un prieten bun care nu poate tine in el suferinta asta. El spune ca nu e frumos sa te razbuni dar tare sanatos e....si uite asa, mai un iaurt in geam, mai o poza pusa pe net, mai o injuratura si individu' nu numai ca trece peste moment dar se elibereaza de tensiune.

N-am crezut cand imi povestea, dar a avut dreptate.

Era o tipa dusa rau de tot cu pluta care imi tot lasa mesaje "dulci" pe, celebrul de acum hi5. Am trimis-o la plimbare o data, de doua ori, dar fara succes. Asa ca, in gluma l-am rugat pe prietenul asta al meu sa imi compuna si mie un raspuns la ultimul mesaj trimis de individa. El si-a luat in serios sarcina si mi-a compus unul. Pana la urma am cedat si am folosit injuratura compusa de el special pentru acest moment. Am trimis-o pentru ca m-am gandit ca ar fi interesant de aflat ce raspuns ar putea da tipa la o asa explozie a imaginatiei :) Eu abia am reusit sa trec de prima parte fara sa ma bufneasca rasu'...

"Dragutza mea, ma cac pe pieptul tau in timp ce-ti dau flegme in ochiul stang! Ia spune-mi, chiar o sugi in cur aiurea cu mine sau te bagi si tu inseama ca musca in cacat, de plictiseala. Vedea-ti-as ockii aia de pitzipoanca belita in sicriu cu pula infipta in aorta si cu branza din pizda scursa pe craci, dute cu farfuzele tale si vara-ti pule in cur pana iti pocneste rozeta si te caci noaptea pe tine in pat, sau oriunde oi dormi tu. Hai iati-o in porbumb acolo de unde vii si canta la alta masa !!! "

Asta e injuratura....nu a fost atat o razbunare sangeroasa dar mesajele au incetat si eu am fost mai mult decat fericita.

Poate nu intodeauna rezolvi lucrurile cu frumosul. Daca nu ai cu cine sa te intelegi trebuie sa ii vorbesti pe limba lui/ei, indiferent cat de spurcata este ea...asa ca o mica razbunare din cand in cand cred ca este binevenita. Si daca nu poti tu sau nu ai idei, poti sa intrebi un prieten si poate se rezolva ;)

Te razbuni, nu te razbuni, dar nu te lasa calcat in picioare doar pentru ca "cel mai destept cedeaza".

Atunci cand destul nu e destul

"Dupa ea" sau in cautarea perfectiunii...ce ai face dak ai trai viata perfecta, dak ai avea familia perfecta si slujba perfecta? Bineinteles ca ai trece cu vederea aceste "mici fleacuri" ale vietii tale de zi cu zi si ai cauta mai departe idealul. "Dupa ea" sau "blonda e mai tare decat bruneta mea de acasa"...

Acum lasand gluma la o parte filmul este chiar tare, iar ideea e si mai si. Un film romanesc care surprinde mai mult decat bine natura umana...intotdeauna oamenii vor mai mult si mai mult si nicioadata nu se multumesc cu ceea ce au, indiferent cat de mult este acel ceva detinut. Atunci cand esti convins ca vrei un lucru si ca iti este destinat, atunci cand esti dispus sa treci peste orice si peste oricine, sa ignori sentimentele celor dragi, atunci ajungi sa ai o obsesie.... Te urmareste, te macina si te distruge pana la urma...Din tot ce ai avut nu iti mai lasa nimic.

Abia atunci cand tot ce ai avut se transforma in praf sau amintire iti dai seama ca ai alergat dupa o iluzie...tu AI deja viata perfecta....in momentul ala iluzia dispare, obsesia se stinge , iar tu revii la realitate.

Si totusi suntem oameni.Nu stiu cati dintre noi pot sa spuna pe loc ca sunt multumiti de ceea ce au ACUM, ca pur si simplu sunt fericiti.

Eu una stiu ca vreau mai mult, ca pot mai mult...ca merit mai mult.

The......gate

Sambata seara afara,

Aveam oricum un chef nebun de dans asa ca, atunci cand am primit telefonul magic "hai in club!", aproape ca am sarit de pe scaun direct in hainele de sarbatoare. Inceputul se anunta promitator...pe langa corina mai erau doi tacaniti cu care urma sa ma intalnesc acolo. Un el si o ea, dar la fel de "plecati". Nu am gresit cand am zis ca o sa ma distrez.

De la intrare ne-a preluat un "2/2" care ne-a facut turul intregului club pana sa ne duca la masa noastra rezervata, asezata "discret" in buza barului. Probabil baietii s-au gandit ca drumurile lungi dupa o anumita doza de alcool nu sunt o idee asa de buna :) So...da-i si pupa lume, fa cunostinta si da nas in nas cu singurul tip care si-ar baga unghia in gat sa te vada langa el si sa stie ca nu poate sa ajunga la tine...

Am baut un prim pahar asa pt dezinhibare :) si nu m-am mai asezat pe canapea pana spre dimineata. Am dansat si am dansat si am dansat si am baut cate ceva. Il vedeam pe tip in fata mea tinandu-se de mana cu blonda lui dar uitandu-se cum dansez; as minti daca as spune ca nu mi-a facut o oarecare placere sa il vad chinuindu-se chiar daca stiu ca merita. Pacat de el pentru ca ar fi baiat bun daca ar avea un pic de curaj si ceva mai multa coloana vertebrala.

Dansam si simteam cum curge apa pe mine, simteam basii in stomac si imaginea incepea sa se tulbure din ce in ce mai tare. Cu toate astea am dansat in continuare, am ras si am cantat cu tot clubul "my dreeeeeeeaaam is to fly oooooooover the rainbow, so hiiiiiiigh". Spre final tipul ofticat a reusit sa isi trimita "prietena" acasa ( chiar sunt curioasa ce i-a spus de a reusit sa o faca sa plece in fix 5 minute, atata cat mi-a zis ca ii ia ) si a venit sa danseze cu mine. Evident acest moment magic se intampla pentru ca el bause vreo 7 pahare de votca, deci isi facuse curaj. Am dansat si s-a oftica din nou pentru ca my greatest friend m-a luat de acolo si m-a dus acasa.

Am ras tot drumul de replicile rasuflate pe care le-am tot auzit in seara aia, am ras de mine si de gradul meu de ameteala, am ras si am ras.

In concluzie am dansat , am ras si am incheiat o seara perfecta alaturi de singura persoana in care am incredere deplina. singura care are grija de mine :) Si acum am un zambet larg si plin de recunostinta pentru ca m-a luat de langa "7 pahare de votca". Am intrat in casa fericita si binedispusa :D

O seara fara luna plina

O seara in care s-a comandat luna plina si stele ....dar iata ca a fost o seara in care cerul a fost luminat de fulgere, in care am auzit tunetele deasupra noastra...vantul a inceput sa bata cu putere si a bruiat si putinul de muzica venita de la un club din departare; stropi de ploaie incep sa ne loveasca usor pielea...dar nu-mi pasa pentru ca il sarut, iar sarutul pare sa se fi molipsit de electricitatea din aer...

You lucky you, i'm lucky too

Bine...de fapt versurile suna cam asa "I had a talk with you in my head/You lucky you/A view of you from your bed/I'm lucky too"...Misto melodie dar si mai frumos de atat este ca ma face sa ma gandesc ca exista mereu lucruri care te fac sa zambesti chiar si atunci cand simti ca nu mai poti.

Orice as face, orice as pati eu rad mereu.Incerc sa vad mereu partea plina a paharului sau sa iau la misto situatiile triste pana devin amuzante.Nu stiu cat de bine e, dar tot o fac pentru ca asa sunt eu.

Ma gandeam ca fericirea mea vine de la micile bucurii de zi cu zi; zambete pe care ti le cer ceilalti: atunci cand ma cert in gluma cu Mihai sau cand rad cu Corina pentru ca dau cu masina intr-o amarata de groapa;

zambesc atunci cand de la "da si mie 10 mii de lei" , baiatul care spala parbrize mi le face gratis "pentru ca am ochi frumosi";

zambete intre contabilele asuprite cand incepem o replica cu "buey vere", rase in hohote cand ma duc cu coarba ( nici nu stiu dak am tinut bine minte ) indoita la doi soferi sa le cer "o chestie la fel ca asta pentru ca a mea s-a indoit";

zambete pentru ca am avut inconstienta sa spun unuor suporteri infocati ai stelei care se mai si grabeau la meci pe deasupra, sa ma lase in pace ca eu tin cu dinamo;

zambete ironice pentru "soferii profesionisti" care stau la bar si pun pariu dak eu reusesc sa parchez din prima;

zambesc pentru ca mi se face cadou luna de pe cer....ce-i drept nu e chiar plina dar s-a starduit cat a putut sa fie;

ma bufneste rasu' pentru ca Bogdan, baiatul de la benzinarie a observat azi ca am reusit sa pun benzina de 100 Ron ( nu 99.96 sau 99, 97 ci fix 100, 00 ) si tine sa ma felicite;

Si uite asa la sfarsitul zilei trag concluzia ca am avut o zi tare de tot, m-am distrat si am ras in continuu.

O viata avem! De ce sa nu o traim razand si lasandu-ne purtati de val?

52 68584 264!

Sau “La Multi Ani”, asa cum mi-a urat Mihai anul asta. Nici nu s-a facut bine 9 iunie si telefoanele au inceput sa sune, ferestrele de la messenger sa se bata pentru intaietate. Urale peste urale…lucrurile obisnuite pe care ti le ureaza cineva de ziua ta.
Acum doi ani credeam ca am cea mai urata zi de nastere. Mama era plecata in delegatie, frate-miu umbla si el pe undeva, tata plecase la servici de dimineata si s-a intors tarziu de tot. Chiar si asa, nu m-am simtit nasol pentru ca a existat cineva care sa stea cu mine toooaaaata ziua. M-a tinut de vorba in seara de dinainte pana dimineata si nici nu am observat cand s-a facut dimineata. Iar la pranz ne-am vazut si am fost la el, am mancat inghetata, am baut suc, mi-a dat cadoul, mi-a facut un cd cu muzica mea preferata. E vorba de unul din prietenii mei cei mai buni…Pacat ca relatia noastra s-a racit in momentul cand s-a combinat cu o tipa...well, I guess the girlfriend is much more important than the best friend, pentru unii cel putin. Mi-a paru rau ca ai mei nu au fost langa mine atunci, dar m-am simtit destul de bine.
Anul asta….9 iunie 2007…ea e bolnava si nu am avut nici un chef de nimic. Planul meu era sa raman acasa si sa ma apuc de proiectul pentru facultate, dupa care sa recuperez din noptile nedormite. Ce chef poti sa ai, sa iesi si sa te distrezi cand cele mai importante persoane din viata ta sufera si nimic nu le poate ameliora suferinta? Nu am reusit sa stau in casa, asa cum mi-am propus, ca un adevarat party animal ce sunt…Am iesit pe afara cu frate-miu si niste amici, am petrecut un pic si ne-am intors acasa. Nu m-am simtit foarte bine, nici nu am simtit ca este ziua mea, dar macar am putut sa zambesc un pic acolo.
Tot ieri am primit sic el mai frumos cadou. Cadoul care m-a facut sa simt ca este ziua mea. The call that made the difference.M-a sunat un prieten si mi-a urat sa fiu fericita si iubita, dar modul in care a facut-o a insemnat mai mult ca orice urare de pana acum. Mi-a spus, printre altele, ca singura modalitate pentru ca el sa fie fericit este sa ma stie pe mine fericita. Mi s-a parut ca asta este cel mai misto cadou pe care putea sa mi-l faca cineva…Este cel mai frumos cadou pe care l-am primit pana acum in toti cei 21 de ani pe care ii am.
Dupa telefonul asta am inceput eu sa zambesc pentru ca mi-am dat seama ca, indiferent cat de dura este viata cateodata, exista mereu cineva care tine cu adevarat la tine, cineva care tine la tine intr-un mod neinteresat, tine la tine nelimitat si neconditionat, chiar daca nu este iubitul, prietenul tau sau familia. Mi-am dat seama ca m-am necajit degeaba toata ziua pentru ca X a plecat din tara fara macar sa isi ia ramas bun si ca nu a sunat sa imi ureze “la multi ani”, m-am necajit degeaba ca my evil twin a “uitat” sa imi zica “la multi ani” desi impartim ziua de 9 iunie. In final conteaza numai cei care SUNT langa tine.

Lost boyfriend, please call :)

A fost odata o printesa frumoasa care locuia intr-un tinut minunt si ducea o viata perfecta din toate punctele de vedere. Pe fata de imparat o iubea unul dintre soldatii de la palatal ei. De fiecare data cand o vedea pe printesa i se inmuiau picioarele si inima ii batea atat de tare ca ar fi putut sa ii auda bataile oricine ar fi stat langa el.
A indurat cat a indurate saracul baiat pana intr-o zi, cand i-a marturisit printesei ce simte pentru ea. Printesa noastra a ascultat declaratia infocata de dragoste a baiatului, a zambit si i-a spus ca trebuie sa isi dovedeasca dragostea pentru ea stand sub geamul ei 100 de zile, fara sa se clinteasca de acolo. Dupa aceste 100 de zile, daca va reusi, printesa ii va da o sansa baiatului. Spera ea ca asa va scapa de acest fan al ei.
A doua zi de dimineata, printesa s-a trezit, s-a imbracat si si-a aranjat parul. Cand a iesit pe balconul palatului l-a vazut sub geamul ei pe soldat.
In fiecare zi, dupa acea dimineata, baiatul era acolo…nu conta ca ploua sau ca soarele il ardea, nu conta ca e obosit sau bolnav, baiatul nu s-a miscat de sub geamul printesei. Rand pe rand au trecut zile si toata lumea ii aduce aminte printesei ca testul ei va fi trecut de baiat si ca va trebui sa se tina de cuvant.
Numai ca in ziua 99 baiatul a parasit “postul”. Printesa l-a intrebat mirata:
“Cum se face ca ai renuntat cand mai aveai doar o zi si eram a ta?”
Soldatul, calm, i-a raspuns:
“Am vrut sa iti arat ca poti sa faci orice daca iubesti pe cineva cu adevarat, dar asta nu inseamna ca acel cineva trebuie sa fie umilit sau sa sufere atata.”
Abia atunci a realizat printesa cat de tare o iubea baiatul si ca acesta era singurul lucru care mai lipsea din viata ei.

***
Ce am vrut sa spun cu povestioara asta? Fiecare sa traga ce concluzii poate; sa fie o poveste despre iubire, durere, sacrificiu, umilinta, intelepciune…despre toate la un loc? Sau pur si simplu o lectie de viata: cateodata mai tarziu s-ar putea sa insemne prea tarziu…

Interviu cu Dumnezeu

"Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.

- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.

- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a raspuns: - Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?

- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.

- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m-a privit zambind si a spus: - Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna."

Am eu niste fete in lista de mess care mereu asteapta sa mai moara cate un om de cultura ca sa afle si ele niste lucruri noi. Cand a murit Octavian Paler fetele si-au schimbat status-urile obisnuite de "in pat cu sormea, nu cereti amanunte. hi hi hi", respectiv "maine ma trezesc la 6 dimineata, dar pt un corp de vis ca al meu trebuie sa faci sacrificii", cu unele pline de incarcatura filosofica, citate din Octavian Paler probabil obtinute cu un scurt search pe google.

Fetelor, ce pot sa va spun, pacat pentru voi ca Mozart, Schopenhauer, Maiorescu nu sunt contemporani cu noi...daca ar fi, ar trebui sa moara cat de curand ca sa mai schimbati si voi sursa de inspiratie pentru status-uri.

A fost odata....copilaria

Cuvantul asta imi trezeste o multime de aminitiri, care mai de care. Un singur cuvant care ma face sa imi aduc aminte de primul meu ghizdanel; era mov si ma facea atat de fericita incat nu mai aveam nevoie de nimic altceva, in prima zi de scoala. De serile in care vorbeam cu frate-miu pana spre dimineata despre ce cadouri ne-ar placea sa primim de Craciun. Mai conta micul amanunt ca abia peste inca doua luni urma sa fie Craciunul? Mosul era adevarat si in fiecare an manca prajiturile pe care i le puneam sub brad, ca sa nu mai zic de faptul ca ne si raspundea la scrisorile pe care i le lasam.
Copilaria imi aduce aminte de zilele intregi pe care le petreceam afara, la joaca, in spatele si mai apoi in fata blocului; ma jucam cu Rares, cu Adi si Alex, vecinii mei, pana seara de tot, cand ne chemau parintii in casa. Cand spun copilarie spun joaca in zapada pana cand ne ardeau mainile, obrajii si panatalonii erau atat de ighetati, ca puteai sa ii spargi.
Dar ce inseamna copilaria fara desenele animate? Stiu ca imi placeau la nebunie desenele cu Captain Planet si ma jucam cu frate-miu impartindu-ne personajele; Sandie Bell sau cum o chema pe fetita cu coditele era si ea nelipsita, Motomartienii, Plastic Man si mult mai cunoscutele Tom si Jerry.
Imi aduc aminte ca atunci cand se intorcea mama de la servici ne aducea niste prajiturele de ciocolata, care aveau un ursulet desenat pe ambalaj, iar cand venea tata seara ne lua in brtate, ne pupa si ne ridica “pana la tavan”. Imi placea sa ma joc cu masinutele si, din cand in cand, ma jucam cu frate-miu cu papusile mele Barbie. Nici acum nu ma iarta ca lui ii dadeam papusile dezbracate si ii spuneam ca au haine culoarea pielii, iar toate papusile mele aveau 3 seturi de haine.
Vacantele de vara petrecute la Breaza; vacantele la mare si mai ales plimbarile de pe faleza, seara, cand tata ma punea pe umerii lui si asa mergeam toata statiunea.
O copilarie plina de aminitiri, care mai de care mai frumoase; poate pentru ca mi-a placut asa de mult acea parte a vietii, am mai pastrat inca acel copilas, undeva, acolo in sufletul meu.

Singuri in mijlocul tuturor

Mergeam zilele astea cu autobuzul…un drum anost, luuung cat o zi de post si, de parca cele 15 statii pe care le am de facut nu sunt destule, distanta se mareste proportional cu aglomeratia din masina. Stateam cu castile in urechi si muzica imi urla in casti atat de tare ca nu auzeam nimic in jur. Bine, asta era si scopul pentru ca m-am saturat ca atatia ani sa ii aud pe oameni injurandu-se, certandu-se sau vorbind despre episodul de aseara din eu stiu ce telenovela. Am ales sa fiu singura cu gandurile mele, sa am parte de ora mea de liniste, chiar acolo in mijlocul tuturor.
Asta nu inseamna ca daca mi-am pus castile in urechi, ceilalti au disparut cu totul. Inca mai pot sa ii observ, dar nu ii mai aud. In fata mea, pe scaun, un batranel isi sterge ochelarii de vedere si, dupa multa migala, isi pune ochelarii la ochi, iar batista traditionala o impatureste in patru si o pune in buzunarul de la piept. Ramane cu mana la piept si se uita pe geam de parca ceva il fascineaza dincolo de geamul murder al autobuzului. Pentru el nu exista decat acel lucru pe care il vede pe geam; in spatele lui o tipa la vreo 25 de ani scrie de zor un sms si degetele ii tremura pe telefon. Ma uit la ea si pare sa fie cea mai trista persoana pe care am vazut-o vreodata. Pentru ea nu exista nimeni in afara de cel sau cea careia ii scrie sms-ul. In dreptul ei, langa mine sta un barbat imbracat la costum. Ma uit la el si nu pot sa nu remarc eleganta tinutei lui. Nici nu apuc bine sa ma gandesc ce impresie poate face tinuta eleganta, cand incepe sa isi traga nasul atat de zgomotos incat il aud si eu, cu muzica din urechile mele cu tot. Omul nu este satisfacut de aceasta manifestare si se ajuta de degetul mic, terminat cu o unghie destul de lunga sa ii ajunga din nas pana la creier. Pentru el este clar ca nu exista nimeni in afara de el si de unghia lui. Pe un scaun alaturat sta o fata de vreo 15-16 ani. Este imbracata cu un tricou negru pe care scrie “Slipknot” si este complet afundata in cartea de pe genunchii ei. In timp ce citeste isi rasuceste pe deget o suvita de par…”Invitatie la vals” este sigurul lucru care exista pentru ea in acel moment.
Sunt doar patru dintre oamenii pe care i-am observat in acea zi…Cu cat este mai aglomerat un loc, cu atat mi se pare ca suntem mai singuri. Nu mai suntem atenti la nimic si nimeni din jur, ci ne lasam cufundati in gandurile si problemele noastre….iar de ceilalti pur si simplu uitam…

What i hate

1. sa fiu mintita, inselata, amagita
2. sa fiu luata de proasta sau de fraiera
3. sa fiu ignorata
4. sa am incredere in cineva si sa descopar ca habar nu am sa imi aleg prietenii
5. sa nu aiba cineva incredere in mine
6. sa fiu neputincioasa si sa nu pot sa ajut pe cineva care are nevoie
7. singuratatea si dependenta de cineva sau ceva
8. ca sunt nesigura de mine
9. rautatea gratuita si nesimtirea unora
10. ipocrizia si prefacatoria
11. cuvintele si declarariile goale, lipsite de semificatie
12. ca nu insemn nimic pentru persoana care reprezinta intreaga lume pentru mine
13. sa nu imi iasa bine ceea ce fac
14. sa stau si sa astept undeva sau pe cineva
15. mirinda si tutti frutti
16. tricourile kitch cu inscriprii gen “rich”, “gigolo italiano” etc.
17. pantofii de lac, cu bot ascutit pe care ii poarta manelistii si manelele
18. bomboanele cu nuca de cocos
19. macul si susanul
20. ceaiul de menta

What i love

1. iubesc marea si nisipul
2. iubesc ploaia de vara si mirosul de dupa ea
3. iubesc muzica buna si dansul
4. iubesc noptile albe petrecute alaturi de prieteni
5. iubesc ciocolata sub orice forma ar fi ea, solida, lichida sau topping de inghetata
6. iubesc inghetata
7. iubesc conversatiile lungi, pline de glume si ironii pe care le am cu prietenii
8. iubesc flirtul intelectual
9. iubesc viteza, masinile , motocicletele si avioanele
10. iubesc libertatea
11. iubesc serile lungi de vara si bataile cu apa
12. iubesc culoarea albastra
13. iubesc sa fiu protejata, mangaiata si tinuta in brate
14. iubesc varietatea si originalitatea
15. iubesc oamenii inteligenti si care stiu sa traiasca, sa se bucure de viata si de cei din jur
16. iubesc mirosul de lemn ars atunci cand treci cu bormasina prin el
17. iubesc serile cu luna plina

Cuvinte goale

Doua lucruri nu suport la oamenii din jurul meu…Sa minta si sa fie ascunsi. Cum una deriva din cealalta as putea spune ca nu pot sa ii sufar pe mincinosi. Si, ca sa fie din ce in ce mai bine, am obseravat ca in ultima vreme toti asced la categoria aceasta de oameni.
Mai demult imi faceam probleme ca nu pot sa mint…Daca incerc sa mint sau chiar si sa “indulcesc” o anumita situatie se vede imediat. I cannot do it si asta e. Am si incercat “sa invat” sa mint, daca va vine sa credeti si toate astea pentru ce? Ca sa nu mai fiu eu in inferioritate fata de restul lumii; dupa ce am rumegat eu un pic acest gand mi-am dat seama ca mult mai bine ar fi sa ii invat eu pe restul sa nu mai minta, sa nu se mai ascunda, sa nu mai denatureze….Mult mai bine, dar mult mai greu, chiar aproape de imposibil daca suntem realisti.
Ce nu pot sa inteleg de nici un fel este de ce simt oamenii nevoia sa pacaleasca sau sa spuna mici minciuni chiar si acolo unde nu ar fi nici o filozofie sa spuna adevarul. In loc de “te sun mai incolo”, sa spuna “nu am chef sa vorbim azi, asa ca lasa-ma”; in loc de “ma intorc imediat”, sa spuna “am chef sa mai stau o ora-doua-trei…”; in loc de “te astept pana te intorci” sa spuna “nu stiu daca o sa mai stau atat”; in loc de “mi-e dor de tine” sa taca si sa nu spuna nimic.
Eu una cand simt ceva sau cand cred ceva spun si gata. Daca nu cred in ceea ce spun de ce sa vorbesc? Doar nu am de indeplinit o norma de cuvinte spuse pe minut/zi, nu? Chiar au devenit cvintele goale si nu mai au nici o seminificatie? Sau nu mai stim noi sa le folosim decat ca forma, uitand ca ele au si un continut….? Inseamna ca vechea zicala “imi dau cuvantul” a devenit si ea doar o insiruire de cuvinte fara sens?
Decat sa spui 1000 de cuvinte fara sens, mai bine nu spui nimic si asta poate valora de 1000 de ori mai mult.

8 vs 8

….sau Gerrard vs Lampard.
Azi a fost mare meci mare in Uefa Champions League si anume returul Liverpool-Chelsea. Mare pentru ei, mare pentru romanasii nostri de acasa care sperau sa se califice si ei odata cu victoria lui Chelsea; teapa pentru Dinamo teapa si pentru Chelsea. Mare meci pentru Murinho cel isteric si mare pentru Benitez ca deh…e raca mare intre cei doi macho.
Mare meci si pentru mine. Imi place fotbalul, recunosc…Desi sunt putine fete care sa spuna acest lucru, ei bine, exista si eu sunt una dintre ele. Imi place fotbalul atata vreme cat nu vorbim de fotbalul romanesc. Imi plac golurile spectaculoase, atmosfera de pe stadioanele din afara, imi plac pasele si bineinteles imi plac penalty-urile. Si cu toate astea , azi nu m-am uitat la fotbal, ci mai curand la fotbalisti. Dintre toti jucatorii de fotbal pe care ii stiu nu imi plac decat doi: Frank Lampard si Steven Gerrard. Coincidenta a facut ca azi sa fie amandoi pe acelasi teren. Mare dilema pe capul meu…cu cine tin azi? Cu Chelsea? Cu Liverpool? ( Traducerea intrebarilor anterioare fiind desigur: “cu Lampard?”, “Cu Gerrard?” ) Greu, domne’ ,greu. Sunt sigura ca sunteti de acord cu mine.
Concluziile meciului? Ei bine Gerrard a alergat mai mult si a fost rasplatit cu mai multe prim-planuri de catre operratori…Lampard a cam tras chiulu azi, dar a fost si el destul de prezent pe ecran…Deci o zi buna pentru mine, doar am apucat sa imi clatesc si eu un pic ochii. Au fost si penalty-uri, asa ca, din pacate Lampard pleaca acasa, din fericire Gerrard merge mai departe. Bineinteles, din punctual meu de vedere, era la fel de frumos sa fie invers si sa mearga Lampard mai departe…Oh well, cam asa am vazut eu meciul de azi. Nu mi se intampla des, dar azi m-am uitat la meci ca o adevarata fata.
Ah si sa nu uit, pentru cei care nu stiu, Lampard are numarul 8 pe tricou, la fel ca si Gerrard.

Unde sunt EU....?

Ma ridic azi din pat si nu stiu cum se face ca dau cu ochii de un ziar uitat mai demult prin camera.. Cine stie de cand e si cum de mi-a atras atentia dupa atata timp. Il iau sa il duc la cos si imi pica ochii pe zodiac…Il citesc din obisnuinta si uite ca se naste intrebarea: de ce citeste lumea zodiacul?
Eu una il citesc si daca imi convine ce spune, daca e de “dobri” ( = de bine ) il iau de bun si e clar ca nu are cum sa imi mearga altfel decat cum sta scris acolo. Daca scrie de rau mi se pare si normal sa ignor “prostia” ca deh…cati gemeni pot aiba in acelasi timp o zi la fel de proasta,nu?
Totusi curiozitatea persista asa ca, greu de tot, ma dau jos din pat si o iau, asa incet, sper calculatorul meu. E clar, avem de-a face cu “a google moment”. www.google.com -> search: caracterizari zodii -> Gemeni si iata ce spune caracterizarea:
“Nativul din Gemeni este sensibil si sociabil.” Hm....da asa e. Lucrurile, cuvintele trec prin mine de fiecare data, fie ca sunt de bine sau de rau, si mereu imi fac prieteni foarte repede. Deci 1-0 pentru zodiac.
Citesc mai departe: „Se adapteaza foarte usor, este curios, interesat de absolut orice fel de lucruri”. Mmm din nou adevarat. Nu m-a depasit niciodata o situatie noua, ba dimpotriva imi plac lucrurile noi pentru ca ma plictisesc repede. Curioasa sunt mai ceva ca un copil si pana nu verific fiecare coltisor dintr-un loc nou nu ma linistesc. Tre’ sa vad eu neaparat cum e prinsa cureaua aia, ce face butonul ala, dar in partea aia ce e? Hm...curios, zodiacu’ are iar dreptate. 2-0 pentru el.
„Este un om exceptional, iesit din comun.” Asa zice EL, Zodiacul. Sa fie adevarat? In fine, la capitolul asta sa spunem ca e remiza, deci 3-1 pentru el.
Zodiacul mai zice: „Calitatile sale exceptionale il pot conduce spre superficialitate. Exprimarea neglijenta poate adesa jigni sau dezinforma”. Trebuie sa recunosc ca iar are dreptate....Am aflat, de curand, ca ce zic se poate interpreta si intr-un sens negativ si din cauza asta se intampla sa mai ranesc persoanele cu care vorbesc. Incepe sa ma sacaie...5-1 pentru Zodiac? Dar hai sa citesc mai departe, cine stie?
Ultimul paragraf din caracterizare : „Nu este foarte ordonat si statornic. Temperamentul sau sanguin determina si defectele cele mai frecvente: lipsa concentrarii si superficialitatea.” E clar...este o conspiratie la mijloc. Cum poate sa fie adevarat chiar si ultimul paragraf ?!? E adevarat ca nu am cea mai ordonata camera din lume si ca la mine biroul poate fi caracterizat prin expresia „ordine in haos”; e adevarat ca ma plictisesc repede si ca nu ma pot concentra prea mult la aceiasi chesti....e adevarat chiar si ca atunci cand ma plictisesc incep si ma eschivez. Da’ nu mi se pare corect....Ce fac ei aici? Cum ramane cu „unicitatea individului”? Daca oricine da un search pe net cu zodia mea inseamna ca acel cineva poate sa afle exact cum sunt eu?!
Nu e corect. Si eu care ma credeam originala....

On line love

Cine nu foloseste “mess”-ul in ziua de azi? Bineinteles ca toata lumea stie ce e si toata lumea il foloseste…Singura diferenta este frecventa folosirii lui; unii stiu ca este doar o forma de comunicare cu prietenii, fie ca ii vezi zi de zi si le impartasesti ultima noutate, fie ca nu te intalnesti cu ei zile de-a randul si trebuie sa ii pui si pe ei in tema cu schimbarile. Vorba domnului Tiffaux “ comunicarea este lubrifiantul vietii sociale”. Altii traiesc pe “mess”. Viata lor intreaga se desfasoara in fata calculatorului.
Indiferent de categoria din care faci parte este imposibil sa nu fii trait o poveste asemanatoare; indiferent de cum ai ajuns sa “vorbesti” cu respectiva persoana sentimentele sunt aceleasi.
Cunosti pe cineva, stai cat stai de vorba cu acea persoana; iti capteaza atentia. E amuzant, iti place cum gandeste si mai ales iti place ca spune exact ce crede. Stati de vorba aproape o seara intreaga si nu te plictisesti. Si uite ca se face timpul sa plece fiecare la casa lui….Nu vrei sa pleci ( doar e o companie perfecta ), dar te impaci cu gandul ca nimic frumos nu dureaza o vesnicie.
Te duci acasa si iti mai aduci aminte de seara respectiva inca vreo 2-3 zile dupa care ii dai uitare….doar nu o sa iti incarci memoria cu toate prostiile :)
Intr-o seara, cam la vreo 6 luni de la seara, hai sa-i zicem “comunicativa”, se produce evenimentul tulburator si anume: te adauga in lista lui de mess – un pas mic pentru omenire, dar unul imens pentru tine. Incepi si vorbesti cu el si nimic nu pare a se fi schimbat in tot acest timp. Iti place ca se prinde repede la glume si ironii, iti place ca te ia la misto, ca, deh, nu poti sa ii suferi pe cei care aproape ca te intreaba cat de tare te-a durut cand ai cazut din Rai; si uite asa radeti, glumiti, dar asta nu inseamna ca subiecte mai serioase nu abordati. Nici nu iti dai seama cand trece timpul pe langa tine si descoperi uimita ca discutia te-a tinut in fata calculatorului aproape 6 ore….Dap 6 ore… Ti se pare surprinzator si nici nu iti mai aduci aminte cand ai fost ultima data atata de absorbita de ceva. Va luati “La revedere” si o lasati pe maine.
Azi asa, maine asa, poimaine tot asa. Pana intr-o seara cand el incepe sa se supere ca il iei la misto. Stii ca face la fel ca tine….probabil ca te ia la misto si vrea sa vada ce reactie ai, ca doar nu s-o fi suparat pe tine pentru ceva ce faceati de o luna de zile: va luati la misto reciproc. Dar uite ca de data asta el s-a suparat si tu nu intelegi de ce. Si uite ca ai ajuns la momentul in care ITI PASA de ce crede el, de ce gandeste el…Asta inseamna ca de acum nu mai esti asa de detasata fata de situatie…de acum pui suflet sau mai bine zis. acum iti dai seama ca nu iti este chiar atat de indiferent cum credeai :) De acum iti pasa ca el nu mai intra pe mess, iti pasa ca nu mai vorbeste cu tine asa de des ca inainte, iti pasa ca acum nu mai face misto…acum se supara.
De ce? Ai devenit dependenta de conversatiile cu el? S-a intamplat ceva? Te tot intrebi, ca, deh esti fata si, noua fetelor, ne place sa ne complicam viata.
Uite asa le stiu eu pe toate, ca un om mare :)

Dream: to fly ( checked )

A inceput la Otopeni. Ajung in aeroport pentru prima data.Usile glisante de la intrare se deschid si intru in aeroport. Asa gol cum e, la 4.45 dimineata, mi se pare un aeroport mare. Se vede ca e prima data cand plec undeva cu avionul.Am emotii si ma gandesc cum o sa impac eu visul meu de mica, acela de a zbura, cu frica de inaltime. Incepe imbarcarea in avion. Urc emotionata cele cateva trepte pana la avion si ma asez la geam, exact langa aripa; un prieten m-a sfatuit sa nu stau langa aripa pentru ca o sa ma sperie tremuratul ei atunci cand dam de turbulente, dar deh...acolo imi spune biletul ca trebuie sa stau asa ca ma asez cuminte pe locul meu. Avionul porneste de pe loc si parca pilotul stie ca e prima data cand zbor cu avionul asa ca nu porneste imediat. Ruleaza o vreme incet de tot. Dupa un timp chiar ma obisnuisem si parca mergeam cu o masina mai mare. Cand sa comentez si eu ca nu mai pleaca odata, o forta ma lipeste de spatarul scaunului de piele. Cu greu, reusesc sa ies castigatoare din lupta cu acea forta si imi lipesc nasul de "hublou" ca sa vad si eu ce e "afara". Nu e chiar cea mai inspirata alegere pe care am facut-o in ultima vreme pentru ca ma apuca ameteala. Expresia "sit back and relax" capata din ce in ce mai clar un inteles, asa ca nu ma mai impotrivesc si ma lipesc de spatarul scaunului. Avionul trebuie sa ajunga la 26.000m inaltime; tot timpul cat urca simt un gol in stomac. Nu mi-e frica si senzatia este una placuta si familiara in acelasi timp....cand am mai simtit eu fluturi in stomac? ah...da...e interesant ca atunci cand decolezi e ca atunci cand te indragostesti.

In drumul lui spre cel de-al 26.000 lea metru ajungem la nori si trecem prin ei mai departe. Mai sus de nori sunt alti nori...la un moment dat poti sa juri ca stai pe loc si esti inconjurat numai de nori si razele soarelui.

Sa zbor asta mi-am dorit de cand eram mica si acum dupa ce am decoalat si aterizat de 4 ori nu pot spune decat i want more....more...more....m-am indragostit de zburat cu avionul.

La Tortura

Tortura stim ca exista inca din cele mai vechi timpuri. A aparut din nevoia de a-i constrange pe indivizi sa faca sau sa spuna ceva si din nevoia de exprimare a sadismului.
Exemplu practic de tortura psihica:
In zilele noastre sa practica o alta forma de tortura si anume tortura psihica. Bineinteles ca cea mai dura dintre toate formele de tortura psihica este cea pe care o fata si un baiat o exercita unul asupra celuilalt. Totul incepe cu primul contact intre cei doi; exista clar atractia intre cei doi...fata asteapta cu sufletul la gura sa i se cera numarul de telefon si iata ca in sfarasit baiatul isi ia avant si....si....si...si cere id-ul de messenger al fetei respective. De unde putem sa tragem concluzia ca intra-adevar, cine nu are un id de messenger si un cont de hi5 practic nu exista. Este o persoana moarta din punct de vedere social. Ce fel de persoana trebuie sa fii sa nu ai un cont de hi5??? Oare un pustnic, ceva? Probabil, din moment ce nu esti in pas cu ultima moda in comunicare si anume messengeru si hi5-ul.
Dar sa revenim...si cei doi se despart. Urmeaza a doua zi....fata se trezeste se duce la calculator, intra pe mess si....nimic, nici o agitatie in lista ei. Iese, se duce si isi gaseste ceva de facut. Pe la pranz, asa, se gandeste la seara trecuta: totul a fost bine, ne-am inteles, ne-am placut....si atunci de ce nu m-a adaugat? Primul semn de tortura. Iata ca ziua trece si nici un semn, nimic, iar fata incepe sa il aduca pe DE CE din ce in ce mai des in mintea ei. Sa il adauge ea? Nu se poate...ce impresie ar face? Dupa multe certuri si dispute cu ea insasi decide sa nu il adauge. Asteapta sa preia el initiativa si daca nu face nimic vede ea ce face maine.Uite asa ziua se incheie cam in acelasi mod in care a inceput: "de ce nu zice nimic?"
De partea cealalta, in drum spre casa, baiatul se gandeste..."hm...poate nu ma place asa de mult cum cred eu, poate ar fi mai bine sa o las pe ea sa preia initiativa. Pentru ele este mult mai usor sa fie cele care preiau initiativa". Fara alte ganduri staruitoare el se duce acasa si se baga in pat. Bineinteles ca se trezeste pe la pranz sau dupamiaza asa ca nu a avut timp sa o adauge pe tipa in mess. Mananca si el ceva si isi aduce aminte de seara trecuta. Deschide calculatorul ca sa intre pe mess si sa adauge fata acolo, dar ii pica ochii pe iconita de pe ecran si i se face pofa de un "CS" cu baietii. Intra in retea si pierde notiunea timpului. Seara iese pe afara si se gandeste ca tipa sigur l-a adugat, doar s-au placut, asa ca vorbeste maine cu ea.
Bineinteles ca si tipul poate avea momente de neincredere si de nesiguranata si poate reactiona ca si fata noastra de mai sus. Asa ca amandoi asteapta cuminti semne de viata, unul de la celalalt.
Dupa ce ofteaza asa o vreme fata ajunge la concluzia ca era asa de bine in perioada copilariei...era de ajuns sa vina baiatul sa te intrebe: "Vrei sa fii prietena mea?" tu ziceai "da" sau "nu" in functie de situatie si fiecare pleca la joaca linistit si cu zambetul pe buze pentru ca stiau sigur o chestie.
Asa e muuuult prea complicat; stam si ne intrebam "oare ma place?", "de ce nu suna?", "de ce nu ma adauga in lista?"
:)))

Inceputul este mai greu...

hm....primul blog si prima data cand scriu ceva ce o sa poata citi toata lumea. Deja m-a cam inhibat acest gand :) well nu o sa incep cu ce i-am zis Corinei ca o sa incep. E prea mult de zis si prima vizita trebuie sa fie cea mai scurta asa ca...sa va spun ceva despre mine?
Daca as fi un strop de ploaie sa zicem ca m-as imprastia pe o suprafata cat mai mare cand as atinge un obstacol- nu imi place sa stau intr-un singur loc si pentru mult timp.
Daca as fi o raza de soare sigur as incalzi fetzele celor din jurul meu, daca nu si inimile lor.
Daca as fi un banc in mod sigur i-as face pe multi sa rada si sa zambeasca si niciodata nu as fi un banc sec :)
Daca as fi o floare...Doamneee bine ca nu sunt- nu as vrea sa fiu o floare pt ca ea se ofileste si moare repede, iar eu sper sa nu ma ofilesc chiar asa de repede :)
Daca as fi o masina de lux in mod sigur as goni pe autostrada- nu imi place deloc monotonia si ma plictisesc prea repede ca sa stau pe loc prea mult.
Daca as fi o melodie sigur nu as fi o manea.
Daca as fi o stea as sclipi acolo sus pe cer o vreme si as da impresia ca mai si cad din cand in cand- deh cum am zis trebuie sa mai schimb locul ca sa nu ma plictisesc.
Daca as fi un metal pretios as fi aur alb, ceva pretios sub camuflaj :))
V-am lamurit si cine sunt, nu? asa ma gandeam si eu...
Mai presus de ce as fi conteaza ca deja sunt