Tuesday 13 November 2007

The World is mine




Pentru prima data in cei 21 de ani ai mei si "jumate de snitzel" simt ca lumea e a mea...e a mea pentru ca mi-a daruit-o el. Mi-o face cadou in fiecare zi; ma face pur si simplu fericita. Este genul de fericire pe care o traiam cand eram mica, in ziua de Craciun, cand ma trezeam in fata mormanului de cadouri de sub brad. Singura diferenta este ca, acum, Craciunul este in fiecare zi.


Pot sa vorbesc cu el ore in sir fara sa ma plictisesc si fara sa ma satur sa il aud povestind; pot sa stau cuibarita in bratele lui si sa ii ascult bataile inimii in timp ce el se uita la meci. Ne tinem de mana si simt inima lui aproape de a mea. As sta zile intregi doar cu el in brate si sa ma uit in ochii lui, sa se invarta lumea in jurul nostru si noua sa ne pese doar de buzele noastre si de mangaierile noastre.


"We ain't been together too long, strange how did our love get so strong."

3 comments:

Anonymous said...

ce sweet... si ioana radea de mine ca sunt prea deep... vezi tanti, se pare ca te'am molipsit si pe tine... bine bine, avem motive , nebuni diferiti :))) ... :P va pup pe amandoi..

DeeDee said...

I'm so happy for you!!!!! :)

Corina said...

Am trait si eu senzatia asta...dar incerc sa ma conving ca nu era chiar asa. E frumos nu?