eu vs eu

Am citit acum cateva minute primul meu blog...pe yahoo 360, bineinteles scris acum vreun an, atunci cand nu stiam eu prea multe de hi5 sau blogspot. E un blog plin de dezamagire si durere. [ Baietii astia :) ] Il citeam acum si ma bufnea rasu' "doooamneee da' profund am mai scris atunci"...

Se spune ca gemenii evita sa scrie ceva pentru ca dupa 5 minute, cand or sa reciteasca nu o sa mai fie de acord cu ce au spus :))) Mda...adevarat. Foarte adevarat. Sa spunem ca o parte din blog ar putea ramane in picioare. Dar in mod sigur nu mai simt nimic din ce exprima blogul acela. ( normal, in anul ce a urmat baiatul respectiv mi-a dovedit cu varf si indesat ca bine am facut neacordandu-i a 2a sansa ).

Ma intreb daca are sens sa recitesc vreodata ce am scris pe blogspot. Probabil nu, pentru ca as ajunge la concluzia ca sunt o gramada de prostii si chestii superficiale.

Asa ca ma intreb: sunt chiar atat de schimbatoare,trec cu atata usurinta de la o stare la alta, incat sa nu mai fiu de acord cu mine?

Va veni vreodata ziua in care ma voi pune de acord cu mine? Sau asta sunt eu si asa voi ramane pentru totdeauna?

Deja suna a material pentru psihologie, daca nu psihiatrie, eu ar trebui sa stiu cel mai bine :) ( a se vedea manifestarile schizofreniei si personalitatii multiple ).

Sau poate ca ma contrazic doar la capitolul suferinta: ce mi s-a parut la un moment dat ceva extraordinar de dureros sa mi se para acum amuzant, ca acel prim blog. Sper sa fie asa si...

Sper ca la anu', pe vremea asta sa nu ma mai doara si sa nu ma mai sufoce atat de tare lipsa EI...

Ploaie la sfarsit de octombrie

Ies azi din casa....peste tot oameni suparati, nervosi, incruntati. Pietoni care se uita urat la tine prin parbrizul masinii, soferi nervosi care iti taie calea. Orasul este asaltat de claxoanele intense si de injuraturile celor care au iesit azi din casa. Blocaje peste tot, nu mergi nici 2 metri si iar trebuie sa te opresti; avem de-a face cu un nou ambuteiaj, deja devenit un celebru personaj in Bucuresti. Fiecare ne intalnim cu el zi de zi.

Ambreiajul scoate deja fum. In partea dreapta o tanti se uita cu jind la banda in timp ce porneste semnalizatorul.O las sa intre pe banda, moment la care nervozitatea soferilor din spatele meu creste in proportie geometrica. Iar claxoane, iar injuraturi, scrasnete de roti si frane bruste...

Azi nu imi vine nici mie sa rad...parca suferinta mea a iesit la suprafata si agita Bucurestiul si pe toata lumea care a iesit azi afara.

Dar nu...doar ploua...

Trustin' friends

Astazi am facut o greseala mare, mare....pentru prima data m-am indoit de prietenii mei; nu in general e adevarat, de unul dintre ei.

Am stat si am ascultat o seara intreaga cat de ticalos este A., opinia prietenei lui si cand m-a sunat ca vine sa imi aduca un cadou am si inceput sa imi pun tot felul de intrebari. Deja ma gandeam ca poate nu e chiar asa cum il credeam eu, desi il cunosc de 7 ani de zile...Se face ora 12 noaptea si imi spune ca o sa ajunga imediat la mine la bloc ca sa imi aduca acel cadou misterios.

La 1.30 ma suna ca e in fata blocului...Imi pun grabita niste blugi, imi iau adidasii, cheile le salt din mers si ies pe usa. Ma asteapta in fata blocului in "furia lui rosie". Intru in masina; nu il mai pup ca de obicei pentru ca A. "este un ticalos". Ma uit la el...e terminat de oboseala. E obosit...a plecat azi la munte ca maine trebuie sa isi termine proiectul. A plecat azi, s-a intors tot azi, si-a dus si prietenii acasa si dupa a venit la mine sa imi aduca....

porumb fiert...doar pentru ca stia ca imi e pofta de mor

...era la Bran si cand l-a vazut pe nenea cu porumbu s-a gandit sa imi aduca si mie...

Imi e rusine ca am putut sa ascult toate chestiile nasoale despre el si sa incep chiar sa le cred...cand el e ASA.

Sunt norocoasa ca am un asa prieten...despre el nu stiu ce sa zic :(

Si daca...si daca nu?

Alegeri peste alegeri....In fiecare zi si aproape moment dupa moment trebuie sa facem intr-un fel sau altul anumite alegeri. Ca sunt mai dificile sau ca le facem chiar fara sa ne dam seama, dar tot alegeri sunt. Asta ma face sa ma gandesc daca nu cumva as fi putut sa fiu altfel, sa fi ales altceva si viata mea sa arate altfel.

Daca in loc sa ies afara la joaca atunci cand eram mica stateam in casa? Mi-as mai fi facut prieteni acum cu atata usurinta?

Daca in loc sa stau sa invat incepand de prin clasa a 6a, as fi iesit mai departe afara, cu "golanii de la bloc"? As fi avut si eu acum un copil cum are M.?


Daca nu ma muta mama la alta scoala generala cine ar fi fost prietena mea cea mai buna?

Daca atunci cand am incercat prima tigara nu m-as fi innecat si chiar mi-ar fi placut? Probabil ca acum as fuma...

Daca nu mi-ar fi placut atat de mult profa de romana din generala, mi-ar mai fi placut atat de mult sa citesc?

Daca, in loc sa citesc toate romanele lui Alexandre Dumas, as fi citit cu totul altceva? As mai fi visat acum la un EL,care sa vina calare pe un calb alb?

Daca as fi continuat sa fac karate, as fi ajuns campioana?

Daca as fi fost mai increzatoare in mine, in liceu, as fi cunoscut si mai multe persoane acum?

Daca as fi acceptat atunci sa ies cu A. la patinoar...?

Daca as da oamenilor si o a doua sansa? As fi si mai dezamagita de cei care ma inconjoara sau as fi mai fericita?
Daca nu m-as plictisi atat de repede, as mai intra in atatea incurcaturi?

Daca atunci cand am cazut cu rolele sau cu bicicleta, in loc sa ma ridic si sa incerc iar si iar, as fi renuntat?

Daca in loc sa fac umanul, faceam realul?

Daca in loc de A.S.E si P.S.E faceam o singura facultate? As fi avut mai mult timp liber...? As mai fi la buget acum sau as fi batut barurile in lung si-n lat?

Daca in loc sa ma implic asa de mult in fiecare lucrusor si relatie din viata mea, as fi mai detasata? Ar fi mai bine sau mai rau?

Daca...in loc sa fiu asa cum sunt as fi o alta persoana? As fi putut sa fiu aceiasi persoana cu acelasi nume, aceiasi fata, dar cu alte preferinte, alte alegeri, alte vise...? Sau indiferent de ce as alege tot eu raman?

Sensation

Vineri seara...dau un mesaj mai mult la misto "e frigu' de pe lume, ia zi ma plimbi azi cu motocicleta?" . Spre surprinderea mea zice "da" si iata-ne la drum. Am un sifonier intreg pe mine, casca mi-e un pic cam mare si la prima linie dreapta il strang bine in brate. Un pic asa, recunosc mi-a fost frica.

M-a plimbat in sfarsit, chiar daca a promis asta acum vreo 4 ani, dar banuiesc ca de aia e bine sa ai prieteni; pana la urma tot isi fac timp pentru tine :)) Dupa linia aia dreapta nu mi-a mai fost frica. Nimic nu se compara cu senzatia pe care ti-o da o motocicleta la 130 km/h...Era un frig si un vant...simteam cum suiera pe langa casca, cum imi intra aerul direct in plamani, prin piele, mainile imi inghetasera un pic, dar nu as fi dat momentul acela pt nimic alteceva din lume. Sa simti ca mai ai inca un pic si zbori? sa ajungi de la unirii la romana intr-un minut? sa pornesti de la semafor odata celalalte masini si pana sa schimbe ele a 2a tu deja sa fii de mult plecat? sa ajungi sa iti placa atat de mult incat sa ceri la 130 "hai mai repede"...

I want more!

Girls day out

Un pic de soare a inceput sa iasa pe strada mea...Mai intai un coltisor, apoi rasete adevarate. Aproape ca mi-a fost rusine sa recunosc ca azi m-am simtit asa de bine.

Trebuia sa fie o zi simpla: vizita la un secretaria de facultate dupa care un tuns rapid si gata, acasa.

Am plecat spre salonul care imi poarta numele si atunci sa vezi incercari...aglomeratie, injuraturi, claxoane pentru ca am nimerit la ora de varf. Da-i si inainteaza 5m/ ora si vezi daca mai prinzi programarea. Dap...am inceput sa avem griji din astea de blonde: ah, daca ratam programarea la beauty salon??

Si pentru ca orice fata care se respecta stie ca asa ceva este de neimaginat am inceput sa ma gandesc la metode de evitare a coloanelor de masini. Bineinteles ca atunci cand am depasit si eu pe linia de tramvai dita coloana de masini oprite la semafor in piata victoriei exact atunci s-a nimerit sa impart intersectia cu un politist. Organul legii mi-a strigat impunator de pe motorul pe care il strunea intre picioare "DA-I INAPOI!!!" Ok ok ma gandesc eu, inapoi, inapoi dar pana unde? Nici nu apuc bine sa imi termin gandul ca aud "HAAAI ODATA,PANA INCEPE REFUGIU'!!!" Bineinteles ca imi trec toate injuraturile prin gand...unde inapoi? ca in spate aveam deja vreo 4 masini. In fine...nenea de pe motocicleta se razgandeste si ocoleste traficul, iar noi ne-am continuat drumul spre salon.

Dupa acest mic incident am reusit sa ne tundem fara sa imi iau amenda...Bine ca am scapat de amenda ca se duceau banii de tuns :))

Tunsul a fost urmat de un pranz la fel de fitos ca si frezele noastre cele noi, la Carul cu Bere.

A fost frumos si amuzant si cum am zis, mi-a fost jena ca m-am simtit atat de bine...Si am ajuns acasa.

Casa e goala fara ea, nu m-a intrebat nimeni unde am fost, nu era ea sa ii arat tunsoarea mea cea noua si sa ii spun unde am mancat...I miss her sooooo much!

E gol fara tine

Ai plecat si m-ai lasat asa....Ma doare deja ( si nu e decat a 4a zi fara tine ) ca am gasit casa goala azi cand m-am intors acasa; cu cine mai dau eu fuga sa mananc la pranz in Buzau? cine mai vine sa ma invoiasca pe mine de la ore ca sa mergem impreuna la Chipendales?

O sa imi lipsesti mai mult decat pot sa exprime niste simple cuvinte. O sa imi lipseasca discutiile interminabile pe care le aveam cu tine; o sa imi lipseasca mersul cu tine la cumparaturi, cand plecam pentru o paine si ne intorceam cu haine si mobila pentru toata casa; o sa imi lipseasca modul tau de a imi face emotiile dinainte de examene sa dispara folosind ca metoda masa in oras.

O sa imi amintesc mereu de tine. Am inceput sa imi aduc aminte de toate chestiile pe care le faceam impreuna: cand tu vorebeai la telefon si eu iti schimbam vitezele, cand mergeam impreuna in discoteca si te agatau baietii, cand ma certam cu tine ca ma puneai mereu sa aduc acasa sa cunosti baietii cu care ies...Imi aduc aminte si cand ma certai ca eu nu vreau sa ma imbrac in fusta desi imi sta bine :))

Vreau sa ma tii iar in brate, sa imi zici ca ma iubesti, sa facem planuri peste planuri....sa imi zici ca vei fi mereu langa mine si ca totul va fi bine.

Dar tu ai plecat si eu am ramas aici fara tine. N-o sa mai pot sa spun niciodata "muica, am venit acasa"

Nimic nu va mai fi la fel de acum inainte...