52 68584 264!

Sau “La Multi Ani”, asa cum mi-a urat Mihai anul asta. Nici nu s-a facut bine 9 iunie si telefoanele au inceput sa sune, ferestrele de la messenger sa se bata pentru intaietate. Urale peste urale…lucrurile obisnuite pe care ti le ureaza cineva de ziua ta.
Acum doi ani credeam ca am cea mai urata zi de nastere. Mama era plecata in delegatie, frate-miu umbla si el pe undeva, tata plecase la servici de dimineata si s-a intors tarziu de tot. Chiar si asa, nu m-am simtit nasol pentru ca a existat cineva care sa stea cu mine toooaaaata ziua. M-a tinut de vorba in seara de dinainte pana dimineata si nici nu am observat cand s-a facut dimineata. Iar la pranz ne-am vazut si am fost la el, am mancat inghetata, am baut suc, mi-a dat cadoul, mi-a facut un cd cu muzica mea preferata. E vorba de unul din prietenii mei cei mai buni…Pacat ca relatia noastra s-a racit in momentul cand s-a combinat cu o tipa...well, I guess the girlfriend is much more important than the best friend, pentru unii cel putin. Mi-a paru rau ca ai mei nu au fost langa mine atunci, dar m-am simtit destul de bine.
Anul asta….9 iunie 2007…ea e bolnava si nu am avut nici un chef de nimic. Planul meu era sa raman acasa si sa ma apuc de proiectul pentru facultate, dupa care sa recuperez din noptile nedormite. Ce chef poti sa ai, sa iesi si sa te distrezi cand cele mai importante persoane din viata ta sufera si nimic nu le poate ameliora suferinta? Nu am reusit sa stau in casa, asa cum mi-am propus, ca un adevarat party animal ce sunt…Am iesit pe afara cu frate-miu si niste amici, am petrecut un pic si ne-am intors acasa. Nu m-am simtit foarte bine, nici nu am simtit ca este ziua mea, dar macar am putut sa zambesc un pic acolo.
Tot ieri am primit sic el mai frumos cadou. Cadoul care m-a facut sa simt ca este ziua mea. The call that made the difference.M-a sunat un prieten si mi-a urat sa fiu fericita si iubita, dar modul in care a facut-o a insemnat mai mult ca orice urare de pana acum. Mi-a spus, printre altele, ca singura modalitate pentru ca el sa fie fericit este sa ma stie pe mine fericita. Mi s-a parut ca asta este cel mai misto cadou pe care putea sa mi-l faca cineva…Este cel mai frumos cadou pe care l-am primit pana acum in toti cei 21 de ani pe care ii am.
Dupa telefonul asta am inceput eu sa zambesc pentru ca mi-am dat seama ca, indiferent cat de dura este viata cateodata, exista mereu cineva care tine cu adevarat la tine, cineva care tine la tine intr-un mod neinteresat, tine la tine nelimitat si neconditionat, chiar daca nu este iubitul, prietenul tau sau familia. Mi-am dat seama ca m-am necajit degeaba toata ziua pentru ca X a plecat din tara fara macar sa isi ia ramas bun si ca nu a sunat sa imi ureze “la multi ani”, m-am necajit degeaba ca my evil twin a “uitat” sa imi zica “la multi ani” desi impartim ziua de 9 iunie. In final conteaza numai cei care SUNT langa tine.

Lost boyfriend, please call :)

A fost odata o printesa frumoasa care locuia intr-un tinut minunt si ducea o viata perfecta din toate punctele de vedere. Pe fata de imparat o iubea unul dintre soldatii de la palatal ei. De fiecare data cand o vedea pe printesa i se inmuiau picioarele si inima ii batea atat de tare ca ar fi putut sa ii auda bataile oricine ar fi stat langa el.
A indurat cat a indurate saracul baiat pana intr-o zi, cand i-a marturisit printesei ce simte pentru ea. Printesa noastra a ascultat declaratia infocata de dragoste a baiatului, a zambit si i-a spus ca trebuie sa isi dovedeasca dragostea pentru ea stand sub geamul ei 100 de zile, fara sa se clinteasca de acolo. Dupa aceste 100 de zile, daca va reusi, printesa ii va da o sansa baiatului. Spera ea ca asa va scapa de acest fan al ei.
A doua zi de dimineata, printesa s-a trezit, s-a imbracat si si-a aranjat parul. Cand a iesit pe balconul palatului l-a vazut sub geamul ei pe soldat.
In fiecare zi, dupa acea dimineata, baiatul era acolo…nu conta ca ploua sau ca soarele il ardea, nu conta ca e obosit sau bolnav, baiatul nu s-a miscat de sub geamul printesei. Rand pe rand au trecut zile si toata lumea ii aduce aminte printesei ca testul ei va fi trecut de baiat si ca va trebui sa se tina de cuvant.
Numai ca in ziua 99 baiatul a parasit “postul”. Printesa l-a intrebat mirata:
“Cum se face ca ai renuntat cand mai aveai doar o zi si eram a ta?”
Soldatul, calm, i-a raspuns:
“Am vrut sa iti arat ca poti sa faci orice daca iubesti pe cineva cu adevarat, dar asta nu inseamna ca acel cineva trebuie sa fie umilit sau sa sufere atata.”
Abia atunci a realizat printesa cat de tare o iubea baiatul si ca acesta era singurul lucru care mai lipsea din viata ei.

***
Ce am vrut sa spun cu povestioara asta? Fiecare sa traga ce concluzii poate; sa fie o poveste despre iubire, durere, sacrificiu, umilinta, intelepciune…despre toate la un loc? Sau pur si simplu o lectie de viata: cateodata mai tarziu s-ar putea sa insemne prea tarziu…