Lost boyfriend, please call :)

A fost odata o printesa frumoasa care locuia intr-un tinut minunt si ducea o viata perfecta din toate punctele de vedere. Pe fata de imparat o iubea unul dintre soldatii de la palatal ei. De fiecare data cand o vedea pe printesa i se inmuiau picioarele si inima ii batea atat de tare ca ar fi putut sa ii auda bataile oricine ar fi stat langa el.
A indurat cat a indurate saracul baiat pana intr-o zi, cand i-a marturisit printesei ce simte pentru ea. Printesa noastra a ascultat declaratia infocata de dragoste a baiatului, a zambit si i-a spus ca trebuie sa isi dovedeasca dragostea pentru ea stand sub geamul ei 100 de zile, fara sa se clinteasca de acolo. Dupa aceste 100 de zile, daca va reusi, printesa ii va da o sansa baiatului. Spera ea ca asa va scapa de acest fan al ei.
A doua zi de dimineata, printesa s-a trezit, s-a imbracat si si-a aranjat parul. Cand a iesit pe balconul palatului l-a vazut sub geamul ei pe soldat.
In fiecare zi, dupa acea dimineata, baiatul era acolo…nu conta ca ploua sau ca soarele il ardea, nu conta ca e obosit sau bolnav, baiatul nu s-a miscat de sub geamul printesei. Rand pe rand au trecut zile si toata lumea ii aduce aminte printesei ca testul ei va fi trecut de baiat si ca va trebui sa se tina de cuvant.
Numai ca in ziua 99 baiatul a parasit “postul”. Printesa l-a intrebat mirata:
“Cum se face ca ai renuntat cand mai aveai doar o zi si eram a ta?”
Soldatul, calm, i-a raspuns:
“Am vrut sa iti arat ca poti sa faci orice daca iubesti pe cineva cu adevarat, dar asta nu inseamna ca acel cineva trebuie sa fie umilit sau sa sufere atata.”
Abia atunci a realizat printesa cat de tare o iubea baiatul si ca acesta era singurul lucru care mai lipsea din viata ei.

***
Ce am vrut sa spun cu povestioara asta? Fiecare sa traga ce concluzii poate; sa fie o poveste despre iubire, durere, sacrificiu, umilinta, intelepciune…despre toate la un loc? Sau pur si simplu o lectie de viata: cateodata mai tarziu s-ar putea sa insemne prea tarziu…