Love the way i lie

Vorbeam cu Lu acum cateva zile despre tendinta inevitabila pe care o au indivizii de a se minti singuri. Am ajuns la cateva concluzii interesante; nu stiu oamenii, dar stiu sigur ce fac si cum fac eu. Incerc, pe cat posibil, sa nu ma mint singura sau, daca o fac, atunci incerc sa ies cat mai repede din situatia vicioasa creata.

In principiu oamenii incep sa se minta pentru a-si crea lor propriile medii in care sa se simta in siguranta (si ma refer aici atat la medii existente din punct de vedere fizic, cat si la cele psihologice). Este mult mai usor sa faci fata unei situatii neplacute, indiferent in ce sens, daca incerci sa cauti scuze, explicatii alternative sau daca, pur si simplu, negi ceea ce deja, in mod sigur, stii.

Insa cat de mult ne ajuta aceste minciuni? mai mici sau mai mari ele ne creaza o lume falsa, o lume in care nu exista dezamagire, frustrare sau suparare, dar cu ce cost? pierdem din vedere ceea ce este real si palpabil.

Mie nu imi place sa ma mint si, indiferent cat de greu imi va fi sa (imi) recunosc, prefer oricand sa stau fata in fata cu situatia reala decat sa ma scufund intr-o lume neadevarata doar ca sa tin in puf ego-ul meu...

Inima mea bate tare, tare de tot

In primul rand inima e o chestie ciudata. Fizic, nu are o forma frumoasa, asa cum ne-o inchipuim cand suntem copii sau cum o desenam pe caietele in adolescenta, e chiar hidioasa si imaginea ei dintr-un tratat de anatomie m-a facut sa plang, pe cand eram mica, mica.

Este urata si mai este si rea; te face sa plangi sau sa razi in functie de cum se poarta. O simt acolo in piept, ma face sa tremur toata cand bate cu putere - atunci ea e fericita si ma face sa fiu euforica. Altadata ma doare cand o simt ca "se opreste", parca refuza sa mai bata (asa reactioneaza ea cand se loveste de nepasare).

Este urata, rea si nehotarata. Iti perturba activitatea si te streaza pentru ca te face sa treci prin tot felul de stari sufletesti: ba esti fericita, ba esti trista, ba esti sigura de ceva, ba esti nesigura si nu mai ai sperante. Atunci cand este nehotarata ma enerveaza cel mai tare pentru ca imi da batai de cap - trebuie sa imi dau seama ce vrea, astfel inca sa poate sa zambeasca si sa bata iar cu putere.

Inima este urata, rea, nehotarata si enervanta, dar este a mea si o iubesc pentru ca ma face sa rad, sa simt fluturi in stomac, sa plang, sa tremur, sa ma panichez, sa ma enervez, sa zambesc, sa iubesc si sa urasc. Este inima mea si are grija sa nu ma plictisesc.