Sunday 27 December 2009

Marry Christmas!


Se poate sa ma transform intr-o baba din seria celor din "Marile sperante" - doar ca in loc sa stau singura, in intuneric, la o masa intinsa ce inca mai sustine meniul de nunta, eu as vrea sa stau intr-o camera pana trec sarbatorile minunate.

Nu mai suport Craciunul, nu mai suport prefacatoria si comercialul din sarbatoarea asta. Lumea este chiar mai prefacuta de Craciun decat de Valentine's Day; de Craciun ne place sa ne credem mai buni, mai generosi, mai fericiti si mai sinceri. Ei bine, atata timp cat lumea va continua sa duca hainute si ursuleti de plus copiilor de la orfelinate DOAR in ziua de Craciuni, nu vom fi decat niste ipocriti notorii. Saracii copii nu au nevoie de mancare sau de o vorba buna decat o singura zi pe an?!

Si de ce atunci cand daruim trebuie neaparat sa o facem cat mai public cu putinta? Sa ne vada lumea, sa ne stie drept oameni buni cu dare de mana...Mi se face scarba de purtarea oamenilor din perioada asta.

De ce se sinucide lumea in ziua de Craciun? Ce caracter infect trebuie sa ai ca sa incerci sa te sinucizi cu motivul ca "nu ai avut suficienti bani sa le iei cadouri alora mici de acasa"; in schimb, tu te arunci de la etaj ( doar nu mai ai nici un motiv sa traiesti daca nu le-ai luat cadouri "alora mici" ), iar copiii raman pe drumuri - nu numai ca nu au primit nici un cadou de Craciun, dar tatal lor zace in spital dupa tentativa nereusita de a termina socotelile cu lumea asta si vor trebui sa iasa la cersit sau la munci grele pentru a plati medicamentele celui ce poarta impropriu numele de TATA.

Sunt cateva exemple care imi intaresc ferm convingerea ca sarbatoarea asta este cea mai ipocrita din toate cate avem. Cu toate ca asta cred nu resping ideea de a avea in jur pe cei dragi si de a sta cu ei, de a te bucura de cele mai frumoase momente si de a darui cu toata inima, dar de ce facem asta doar o data pe an?

Friday 25 December 2009

25 Decembrie


Ziua asta a trecut ataaaaat de incet incat parca a durat o saptamana....

HO HO HO? mmmn, still NOT

Sunday 20 December 2009

I can dream still dreamin'

mostra de poveste:

Thursday 17 December 2009

Dupa 20 de ani


In urma cu 20 de ani, timisorenii incepeau ceea ce a facut ca astazi sa se numeasca "libertate". Au crezut in ideea aceasta, au dorit-o pentru copiii lor si au murit pentru ea.

Astazi, avem libertatea sa ne fracturam mainile sub greutatea gentii LV, plimbandu-ne Ugg -urile pe Dorobanti; avem libertatea de a fura unul de la altul si de a-i considera pe cei cititi "niste tocilari"; suntem liberi sa aruncam orice punga, rest de mancare sau tigara direct pe strada; avem din plin libertatea sa nu calcam prin muzee sau vernisaje si sa incingem micu' direct in balcon; avem un cu totul alt set de valori. Multi nici nu stiu ce s-a intamplat acum 20 de ani si altii, si mai multi ( din pacate ) nici nu vor sa stie sau le este indiferent. Oricum, dupa 20 de ani, 110 familii plang, iar cei care au tras scriu carti despre acea perioada...

Ce tin eu minte despre seara aceea?

Eram in bucataria mea veche si tataie al meu imi dadea sa mananc din canuta cu cei 7 pitici - un ou fiert. Mama era foarte agitata ( eu credeam pe atunci ca era agitata pentru ca vroia sa vorbeasca cu Mos Craciun si nu il gasea), iar tata nu era acasa, desi era seara. La un moment dat au inceput sa luceasca stelutele pe cer si sa se auda artificii. M-am ridicat pe varfuri si m-am prins cu buricele degetelor de usa de la bacon ca sa le vad mai bine. Auzeam zgomotul pe care il faceau si vedeam din cand in cand cum se lumina cerul. Mama era din ce in ce mai agitata si pentru o fractiune de secunda am simtit ca ceva este in neregula; m-am uitat la ea cu niste ochi mari si intrebatori, dar mi-a zambit duios si mi-a spus "da, mami, artificiile!". Ceva mai tarziu a venit si tata acasa, iar dupa ce m-a ridicat in brate "pan'la cer" a imbratisat-o si pe mama.

Acum 9-10 ani am aflat ca artificiile erau zgomotele facute de focurile trase de pe blocurile din jur, lumitele erau scanteile, iar tata era plecat "la revolutie". Mama era agitata pentru ca nu stia cum sa il vada pe tata mai repede acasa. In zilele ce au urmat, tata nu a mai plecat, iar eu am privit fascinata in continuare artificiile si luminitele.

Monday 14 December 2009

Viata vs moarte

Ce pret are o noua sansa? Si mai ales, de ce incep oamenii sa perceapa frumusetea vietii abia atunci cand sunt pusi fata in fata cu Doamna in Negru? De ce mereu este prea tarziu...?

Saturday 12 December 2009

Scrisoare catre Mos Craciun


Draga Mosule,


Ti-am mai scris o data, pe vremea cand eram mica-mica, daca iti mai aduci aminte. Era o scrisoare pe care am compus-o impreuna cu fratele meu, dupa ce am vazut un film despre tine si familia ta. Ne-ai si raspuns, deci sunt sigura ca iti aduci aminte de noi, daca de mine personal, nu.

Uite, vroiam sa iti spun ca am fost cuminte anul asta, dar eu as vrea totusi sa nu ma vizitezi. Sunt de acord ca poate merit cadouri, dar cel mai mare dintre toate ar fi in acest moment sa nu vii tu. Sau si mai bine, sa dam fast-forward peste luna decembrie. Tot ce vreau de Craciunul acesta ar fi sa nu aud colinde si sa nu vad familii reunite la masa depanand amintiri siropoase si momente dragastoase. Nu vreau sa mai vad si anul acesta brazi impodobiti, turte dulci agatate in ei sau globulete sclipitoare agatate in vitrina fiecarui magazin...

Ce zici? Crezi ca se poate? Poti sa imi faci cadoul asta? Promit ca nu te mai rog altceva!


Craciun fericit, Mosule, alaturi de cei dragi!


Cu drag,

Ioana


P.S: ah, da, si nu ma intreba de ce, pentru ca nu vreau sa vorbesc despre asta...

Friday 11 December 2009

Sa radem de Romania


Întrebare: Cum se pune la loc dopul la o sampanie?
Raspuns: Întrebati-l pe Geoana!

Întrebare: Care este melodia preferata a lui Geoana?
Raspuns: Dac-as fi pentru-o zi presedinte…

Geoana tine azi o conferinta de presa. Filmuletul cînd el se bucura si topaia pe scena este trucat!

Mircea Geoana nu e un prostanac si jumatate, e un prostanac si 49,62%…

Culmea somnului: Sa te culci presedinte si sa te trezesti prostanac!…

Întrebare: Ce i-a pus Mos Nicolae în ghetute lui Mircea Geoana?
Raspuns: Jocul “Mircea Geoana presedinte” – varianta demo.

Stiti cine-i in spatele lui Basescu ?
Geoana, cu un procent…

Basescu zice: iarna nu-i ca vara
Geoana: seara nu-i ca dimineata

Romania s-a impartit in doua, pro basescu si pro-stanaci

Ce inseamna PSD si PDL?
PSD – Presedinte in Seara de Duminica
PDL – Presedinte in Dimineata de Luni

Adobe Company a hotarat ca versiunile de Photoshop CS5 distribuite in Romania vor salva fisierele in format .pdl nu .psd ca pana acum!

Melodia preferata a lui geoana: “Daca-as fi pentru-o zi, presedinte”

S-a gasit baietelul batut de Basescu. Se numeste Mircea Geoana.

Culmea perversiunii : sa te culci cu Geoana, dar sa te trezesti cu Basescu.
Geoana la o intrunire electorala: – Basescu v-a furat pe rupte timp de 5 ani… Dati-mi si mie o sansa!

Ce-au facut romanii in timpul mandatului de presedinte al lui Geoana ? Au dormit.

Scrisoarea a III-a actualizată: Tu eşti Mircea?/ Da, împărate!/ Eşti un prost şi jumătate! )

Draga Doamne-Doamne, in marea ta intelepciune, i-ai luat la tine pe actorul meu favorit Gheorghe Dinica, pe cantaretul meu favorit Michael Jackson, pe actrita mea favorita Farah Fawcett. Doar ca sa stii, iti spun ca politicianul meu favorit este TRAIAN BASESCU.

Boc catre Basescu :
-Dl. presedinte am doua vesti: una buna, una rea. Pe care vreti sa o auziti prima?
- Emile, sa o auzim pe cea rea.
- Vestea rea e ca Geoana a luat 65.7% din voturi.
- Pai cum se poate Emile; suna-l repede pe Videanu sa vorbesc cu el.
- Dar vestea buna nu vreti sa o auziti?
- Ba da Emile, spune-mi.
- Dumneavoatra ati luat 75% din voturi.

La Congresul XIIIII PDL batranul presedinte Basescu este intrebat : Daca criza economica se va prelungi cu cativa ani ce o sa se intample in Romania? Basescu optimist din fire : o sa ajungem sa cersim. Insa din spatele salii o vocea posomorata a tovarasului Geoana exclama : DE LA CINE ???

I:- De ce a angajat PSD-ul pe consilierii lui Obama in vederea alegerilor prezidentiale? Ce,candidatul PSD la presedintie e un negru?!
R:-E Mircea Geoana, despre care “onorabilul” Ion Iliescu spune ca e “oaia neagra” a PSD-ului!

Thursday 10 December 2009

My buddy


Mai nou, am la servici un prieten amuzant si glumet; este chiar in fata mea, in fiecare zi, si ma face sa rad. O simpla privire aruncata asupra lui si ma bufneste rasul instantaneu.
Nu mai zic de clipele de tandrete pe care le avem sau de momentele in care se uita cu ochisorii lui inocenti la mine si parca ma cearta ca l-am tintuit in panou.


El este prientenul meu de Berlin, pe nume Hans.

Wednesday 9 December 2009

Muzica pentru sufletul meu 5

Un remix interesant:

Wednesday 2 December 2009

Bodies Without Organs

Nu, nu este numele unui film horror, sunt doar niste baieti inocenti care canta o melodie dulce :)
sunetul este un pic cam dubios, dar este cea mai buna varianta pe care am gasit-o. Oricum, eu zic ca merita:


BWO-Sunshine in the Rain

Tuesday 1 December 2009

1 decembrie...degeaba

"Cu riscul de a-mi atrage antipatii, va marturisesc ca ziua nationala nu imi trezeste nici o emotie. Nu sunt patriot, nu sunt dispus sa imi dau viata pentru tara si in general nu dau doua parale pe "simtiril romanesti". Astazi, identitatea nationala inseamna hotie, tupeu, parvenitism, lacomie, mizerie, gropi, marlani care isi sufla mucii pe strada. Mai mult decat acum 20 de ani, Romania inseamna Mailat, blonda lui Iri, a lui Bote sau a oricui domn generos, inseamna tot felul de "escu", descalecati prin Parlament si pe la Cotroceni dupa care invariabil - viata noastra a fost mai proasta. Romania inseamna si Covaliu sau Dragulescu, insa prea rar si prea putin vizibil in noianul de Ritzi sau Ciumac. Astazi suntem vulgari si analfabeti, supraponderali, ignoranti si, in general, ignorabili.
1 Decembrie nu inseamna, pentru mine, nimic. Poate doar prima zi dintr-o iarna stupida si repetitiva, ca imnul de stat"

***

L-am citat mai sus pe Liviu Stanciu cu un articol aparut in "Oblique Tv Magazin", nu pentru ca am ramas in pana de idei , dar pur si simplu pentru ca subscriu la ceea ce spune.
Nu mai avem ce sarbatori la 1 decembrie si oricum mai mult de trei sferturi dintre romani nu stiu ce s-a intamplat atunci...sau nu le pasa.
Sarbatorim doar ziua ProTv probabil, ne scalambaim si facem mici in orice loc liber fie ca o facem in parcare sau in gradina blocului, fie ca o facem pe singurul petic de iarba din putinele paduri pe care le mai avem. Astia suntem si ne meritam unii pe altii.

Monday 30 November 2009

Magie...furata


Unii raman fara tigari, altii fara paine, eu am constatat ca am ramas fara globuri pentru bradul de craciun. Nu sunt o fana extraordinara a Craciunului, dar recunosc ca, inca de cand eram mica, imi place sa am un bradut in casa, plin de globuri sclipitoare; seara, in lumina televizorului sa luceasca globulete mai mari, mai mici, stelute si clopotei, iar lumina instalatiei sa serveasca drept fundal.

Ceva din copilul din mine probabil ca a ramas prezent si inca isi face simtita prezenta din cand in cand, asa ca anul acesta m-am hotarat sa imi cumpar globuri si ceva mici decoratiuni; nu, nu m-am plicitisit de cele pe care deja le am, doar ca au supravietuit copilariei mele doar cele mai dure si cele mai "uratele" daca pot spune asa...deci premisa a fost creata si am pornit la cumparaturi.
Dupa lungi plimbari prin magazinele, care deja sunt pline ochi de astfel de obiecte, m-am oprit la niste modele frumoase si subtile. Numai ca in vitrina si pe raft sunt superbe, iar cand le iei efectiv in mana sa le vezi de aproape, majoritatea sunt murdare, ciobite, zgariate, atinse, au modelele sterse sau sunt chiar sparte. Cu toate acestea ele sunt acolo, la vanzare, ca si cand am trai in povestea imparatului fara haine, la un pret de nici nu iti poti inchipui ca sufera vreun defect.
Cu alte cuvinte, avem posibilitatea de a cumpara niste globuri frumusele si nu foarte ieftine, dar doar daca avem rabdare, multa rabdare, pentru ca pana reusesti sa gasesti o mana de globulete neatinse ( nu zic intacte ) este destul de complicat.
In concluzie, recomand ca tinuta de achizitionat globuri: adidasi si blugi ( se sta mult in picioare la "ales", un carucior sau un cos incapator si multa, multa atentie si rabdare pentru ca altfel risti sa pui in bradul de craciun o chestie oarecum rotunda, in unele locuri mata, in altele lucioasa, plina de lipici sau atinsa...mai rau sau mai putin.

Mult succes, deci!

P.S: pentru cei lipsiti de rabdare si/sau atentie propun un insotitor care are din plin aceste calitati pentru ca achizitia sa fie una plina de succes - eu doar asa am reusit.

Sunday 29 November 2009

Friday 27 November 2009

Ce-o fi?


De ceva timp, masinuta mea nu o duce deloc bine...primul simptom a aparut in momentul in care am piscat frana si in acelasi moment s-a aprins brusc un beculet obraznic pe bord; unul pe care nu prea il vad aprins, este micut si galben, palid si ciudat si anume luminile de ceata pe fata.
M-am gandit ca e normal, doar se apropie revizia de 60.000, dar lasa ca il repara baietii, nimic grav.
A mai trecut o perioada si acum cand apas pedala de frana se aprinde si beculetul meu central de pe bord, verde si uracios: led -ul de semnalizare. Este drept, isi face simtita prezenta mult mai subtil decat cel de ceata, dar totusi e si el acolo.

Sa recapitulam: avem frana + lumina ceata pe fata + semnalizator. Deja suna ciudat, nu?

A venit momentul reviziei, a trecut momentul reviziei, baietii au dat din umeri: "lasa don'soara ca nu e grav, te sperie pe mata un bec aprins pe bord?"

Nu a trecut mult si un nou element s-a adaugat la celalalate doua mentionate. Acum cand pun frana nu numai ca mi se aprinde beculetul de ceata impreuna cu cel de semalizare, dar cand semnalizez efectiv pentru stanga, semnalul se intensifica; mai ca poti sa juri ca loganshu' meu e nerabdator sa mearga la stanga, bineinteles , asta se intampla atata timp cat apas pedala de frana. Cum ridic piciorul de pe frana, cum devine imapsibil si semnalizeaza rar, serios si nobil. La fel daca schimb directia de mers la dreapta: luminitele de pe bord se aprind, zgomotul nu este prezent; semnalizez la stanga din nou, zici ca e pus pe fast-forward.

Oare ce-o fi cu loganashul meu?

Tuesday 10 November 2009

American Dream

Cineva, nu spunem cine, dar persoana importanta a fost plecat in America pentru o mica educatie muzicala si o infuzie de imagine.
S-a intors si a iesit ceva interesant si dragutz ( si nu e nici macar roz :) ):

Thursday 29 October 2009

The True Horror

oare cu ce se poate scoate copacul din fundul ei? zic si eu ...



ah, si, bineinteles ca suntem o tara in care monica gabor este vedeta, pardon columbeanu

Tuesday 27 October 2009

Saturday 24 October 2009

Emotie prin imagini si muzica


Asta seara mi-am schimbat conceptia despre filmele mute. Filmul care mi-a reorganizat intreaga perceptie asupra acestor creatii ale cinematografiei timpurii a fost "Sunrise: A song of two Humans" a lui Friedrich Wilhelm Murnau.
Filmul dateaza din 1927 si totusi te captiveaza de la inceput si pana la sfarsit. Eu nu mi-am dat seama cand s-au scurt cele aproape 100 de minute , iar Karol Beffa a fost extraordianar.
Un film alb-negru, mut - doar imaginile lui Marnau si muzica lui Beffa m-au facut sa rad sau sa plang si sa raman cu ochii fixati asupra povestii ce se derula in fata mea. O sala unde nu mai conta nici cine este ministrul culturii, nici cine este presedintele Brd Fond de Pensii, nici cine este Ioana. Pur si simpul, eram cativa oameni fascinati de viata celor doi indragostiti care isi impartaseau momentele de bucurie, de tristete, de resemare, de pasiune sau de teama cu noi, oamenii secolului XXI, care nu mai cred in inocenta si puritatea dragostei adevarate.
Nu a contat nici macar numele celor doua personaje, ci modul in care El isi redescopera jumatatea in persoana ei, mama copilului sau si partenera sa de viata pentru eternitate; felul in care Ea il iarta pentru fiecare greseala si chiar daca sufera din cauza lui, gaseste totusi puterea sa il inveleasca si sa il sarute de noapte buna. Cei doi se regasesc, iar dragostea iese din nou la suprafata inconjurandu-i si facadu-i sa adoarma zambind, in mijlocul furtunilor.
Te uiti la film si traiesti cu sufletul la gura povestea celor doi si uiti ca pe scena, in fata ta, Karol Beffa iti expune partea nevazuta a acestei minuni; degetele lui ating clapele pianului negru, lucios si la fiecare atingere pe care mainile lui o fac, sunetul se imbina perfect cu imaginile peliculei bicolore, uzata de trecerea timpului.



Google-ing music



pentru fetele in rochii albastre

Thursday 22 October 2009

Ce inseamna sa fii "fericit"?


Cat de usor poti sa faci pe cineva fericit? O dicutie intre doi amici foarte, foarte buni:


MiHAI: ceaci?
ME: bene
MiHAI: iauzi
ME: de la munci agricole
MiHAI: dc faci asa bine?
ME: tu?
MiHAI: eu nu asa bine k tine
MiHAI: nu am dc sa zic ca fac bine, dar nu sa intamplat nimic in plus k sa zic ca fac rau
ME: uof
ME: as vrea sa zici si tu ca faci bine
ME: f bine chiar
MiHAI: mdah
MiHAI: sami treaca raceala
MiHAI: sa imi termin d scos cele 2 masele d minte
MiHAI: sa termin cu nebunia d la serviciu si facultate
MiHAI: sa apuc si eu sa dorm mai mult
MiHAI: sa gasesc si eu p cineva dornic sa iasa cu biclele in weekend
MiHAI: si sa gasessc o fata dragutza ptr nevoi personale
MiHAI: si apoi o sa iti spun chiar k sunt happy
ME: si cum pot sa te fac fericit?
ME: iti aduc un fervex
ME: iti semnez fisa de concediu de odihna
ME: iti scot alrma de la ceas
MiHAI: am luat, mia trecut momentan
ME: si merg cu tine cu bicicleta?
MiHAI: dar acu beau bere rece
MiHAI: si nuj cum o sa ma trezesc maine
MiHAI: stii tu sa mergi p bicicleta?
ME: stiu sa fac o multime de chestii
ME: role bicla inot
ME: remember/.
ME: ?

Tuesday 20 October 2009

Multumesc pe aceasta cale


VECINILOR MEI pentru faptul ca de 5 ani de zile ma stimuleaza incontinuu sa fiu o soferita din ce in ce mai buna; pentru ca in fiecare seara in care ajung acasa ei imi lasa doar strictul necesar ca si spatiu de manevra pentru a efectua gararea cu spatele - se pare ca sunt asa de buni vecini incat mi-au masurat masina si, pun pariu ca, exact inainte sa ajung acasa, imi aranjeaza "decorul" asa incat sa fiu stimulata la maxim. Le multumesc din suflet pentru ca asa am devenit experta ( nu, nu am de ce sa fiu modesta ) si pentru ca acum sunt absolut sigura de faptul ca pot parca in orice conditii, oricand, dintr-o singura miscare.
Le mai multumesc vecinilor mei si pentru faptul ca in fiecare dimineata imi astern un adevarat covor pana la masina, fie masina personala, fie a RATB ului; ma simt ca un superstar si ma uit stinghera dupa eventualii paparazzi. Conteaza ca acest covor este compus din coji de seminte? Nu, nu sunt pretentioasa...
De asemenea as dori, pe aceasta cale, sa le multumesc din suflet ca au grija toata noaptea de masinutza mea si ca stau sprijiniti de ea, ca o folosesc pe post de bar. Nu, nu trebuie sa se deranjeze sa isi ia sticlele de langa rotile masinii, e destul ca nu le-au lasat pe capota.
Nu in ultimul rand, as dori sa le multumesc extrem de mult pentru ca seara imi spun povesti interminabile ( ca tot spuneam acum cateva zile ca imi plac povestile ) despre fotbal, femei usoare si despre cat de mult muncesc ei; in special as dori sa le multumesc vecinilor pentru ca desi a venit frigul ei isi continua povestile, iar aceasta activitate nu este sezoniera.

As dori sa le multumesc si celor de RADET/APA NOVA ca m-au facut sa apreciez calitatea celor 2 paturi de lana pe care le am de la bunica si pentru ca ma ajuta sa ma intorc in trecut; multumesc din suflet ca de o saptamana imi fac baie la ibric, ca piticul din poveste.

Monday 19 October 2009

Buna seara, ati sunat la HelpME LINE


Mama obisnuia sa imi spuna ca nu trebuie sa judeci un om dupa cum esti tu...si totusi facem asta in fiecare zi, mai mult sau mai putin.
Intri in fiecare zi in contact cu tot felul de persoane; de la badarani de cea mai joasa speta pana la oameni delicati, nobili si respectuosi, cu care ai vorbi 100 de ani de acum inainte. Fiecare are o poveste si daca asculti cuvintele rostite, inflexiunile vocii si modul in care ti se adreseaza aproape ca iti poti crea o imagine a interlocutorului tau. Pe unii ii placi, te fac sa zambesti, pe unii i-ai expedia (de tot si pentru totdeauna).
Ajungi sa ii recunosti pe cei linistiti si calmi si stii deja cand vorbesti cu un coleric; stii acum sa ii explici fiecaruia situatia cu care se confrunta, il faci sa inteleaga si simti ca ai facut o diferenta; simti ca acea persoana a aflat un lucru sau si-a explicat un eveniment; aproape ca simti cum sentimentul de multumire razbate.

Dar...

Cum te simti cand vorbesti cu cineva si iti dai seama cat de disperata este situatia in care se afla, dar tu nu ai cum sa il ajuti si, din contra, cu fiecare cuvant si explicatie pe care o dai simti ca infigi cutitul mai adanc si mai adanc si ...mai adanc. Vezi cutitul, plinde sange, parca iesind pe partea cealalta si atunci cuvintele par un mijloc sadic de a produce rani...Daca ai putea, ai da de la tine si ai face asa incat sa nu mai sufere. Parafrazand o reclama, ai vrea "sa ii iei durerea cu vocea".
Nu poti si te simti neputincios. Acum tu esti, intr-un fel sau altul cel care a ucis spiritul persoanei in cauza.
Merita? Ai vrea sa nu mai apesi butonul si sa nu mai auzi urmatoarea poveste...

Daca as avea o putere de super-erou as vrea sa ii pot usura pe oameni de poverile vietii si de necazurile de care se lovesc. Poate fi un cliseu, dar este dorinta mea si o voi pastra inchisa undeva, acolo, inauntrul meu...Pana atunci voi apasa "butonul" in continuare: "Buna ziua..."

Sunday 18 October 2009

Povesti de adormit copiii

Am vazut o scena fantastica astazi, intr-un film. Tatal grijuliu si plin de dragoste, asezat pe marginea patului, cu maseluta fetei lui in mana ii spunea povestea "zanei maseluta". Cand termina de spus povestea urmeaza cea mai tare reformulare a unei povesti pe care am auzit-o vreodata:

"Deci, tati, stai sa vad daca am inteles bine povestea - adica o sa vina o ciudatenie mare si urata la mine in camera, in timp ce eu dorm si o sa imi fure toti dintii din gura ca sa imi lase in loc cativa centi? Nu, multumesc, prefer sa nu vina!" si scoate tacticos dintele pe care tatal i-l pusese sub perna.

***

Mi s-a parut un raspuns foarte tare si ma gandeam cati dintre copiii din ziua de azi mai stiu povestile "Scufitei rosii", "Albei ca zapada si cei 7 pitici" sau a "Cenuseresei"; reformuland, pe cati dintre copiii din ziua de azi ii mai bucura sa asculte astfel de povesti atunci cand merg la culcare?
Eu una stiu ca nu m-as satura de povesti. Daca ar sta cineva pe marginea patului meu, in fiecare seara si mi-ar spune cate o poveste as fi cea mai fericita "fetita" din lume.

I don't miss missing you

Claudia ex Candy a scos si ea o melodie reusita, in sfarsit. Imi place ca melodie si chiar ca si versuri in ciuda faptului ca este trista; trista, dar frumoasa:


Claudia - Don't Miss Missing You

Georges Hobeika

Este un designer libanez care face niste haine exceptionale.
Cum am aflat? Ma plictiseam odata acasa si butonam cu inversunare telecomanda. De obicei trec destul de repede peste posturile dedicate femeilor; euforia sau fashion tv nu exista in vocabularul meu. Tot butonand asa, am facut ce am facut si am selectat chiar fashion tv - ul.
Prima data m-a atras muzica; nu imi venea sa cred cat de bine suna. In momentul acela curiozitatea a fost mai mare decat repulsia mea fata de "canalele" respective si am ramas tintuita, cu telecomanda in mana, urmarind spectacolul.
Fotomodelele invaluite de niste materiale superbe au inceput parca sa danseze pe podium in colectia Haute Couture Georges Hobeika.
A fost dragoste la prima vedere:


Saturday 17 October 2009

Mi-e dor...


...sa rad din inima, sa rad din orice tampenie pana ma doare stomacul de atata ras;
...sa citesc o carte buna;
...sa citesc o revista "pentru femei" cu articole care nu se refera la modalitati de a-l insela pe El;
...sa dansez o noapte intreaga pe tocuri fara sa imi pese ca maine nu voi mai putea pasi;
...sa ma joc afara, in zapada cu prietenii din copilarie;
...sa il trisez pe frate-miu la monopol si sa ma uit nevinovata la el "eu, nu te-as insela niciodata";
...sa lenevesc in pat, sub patura si sa ma uit la filme o zi intreaga, fara sa trebuiasca sa fac ceva;
...sa fac poze cu prietenii, in cele mai zapacite ipostaze;
...sa intru seara pe MIrc :);
...sa vorbesc la D500-le meu;
...sa merg cu rolele prin parc;
...sa mananc o ciocolata intreaga;
...sa ascult Cd-ul "Mended";
...sa pierd noptile vorbind cu corina la telefon ( apropo, trebuie sa ii multumesc pentru ideea pe care mi-a dat-o cu acest post );
...de Mos Craciun!

Muzica pentru sufletul meu 3



sau altfel spus:

Just try to break me
Take everything away
Just try to shake me
Out of my place

Nothing’s created
And nothing is destroyed

Just try to tame me
You’ll never find a way
There’s no containing
A moment to brake

Nothing’s created
And nothing is destroyed

Take it away
I’ll never give this up
(Throw it away)
We’re all made of love
(There isn’t a way)
We’re all made of love

Just try to save me
There’s nothing you can change
There’s no explaining
And no one to blame

Nothing’s created
And nothing can destroy

I’ll never give this up
We’re all made of love
We’re all made of love

Take it away
I’ll never give this up
(Throw it away)
We’re all made of love
(There isn’t a way)
We’re all made of love

Wednesday 23 September 2009

Top Gear ne face tara de cacat


...am auzit cuvintele acestea de cateva ori, pana acum. Tin sa precizez ca nu Top Gear ne face de cacat, nici comentariile celor 3 realizatori de emisiune, ci NOI, noi singuri ne facem de rahat in toate felurile posibile.
Culmea este ca lumea deja este indignata numai la gandul comentariilor acide din viitorul episod, dar nu se gandeste nimeni, o singura clipa, la faptul ca, daca am avea macar un singur drum drept, o alee asfaltata cap-coada, un parc curat si cu leagane intregi, o strada fara caini si o singura intersectie fara cersetori, poate nu ne-am face de cacat in fata tuturor. Poate daca nu am mai privi pasibili la nesimtitii care arunca hartiile/sticlele/ambalajele pe jos, daca nu am mai permite sa intre "oamenii de lume buna" cu masinile pe plaja si daca nu am scuipa cojile de seminte pe cearceaful vecin, poate atunci nu am fi chiar asa de manjiti.
Deocamdata ne meritam soarta, meritam sa fim la curu' oricarui clasament ce tine cont de civilizatie, educatie, sanatate, etc.; meritam sa fim luati peste picior si sa ni se rada in nas, meritam sa fim numiti TIGANI, pentru ca asta am devenit si asta vom continua sa fim mult timp de acum inainte.

Imi pare sincer rau ca sunt romanca si mai rau de atat imi pare rau de oamenii mari care s-au luptat pentru noi si care ne-au acordat sansa dupa sansa, incepand cu Burebista, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul si terminand cu dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen...Pacat de oamenii pe care i-am avut si pacat de frumusetea bruta a tarii ( ca asezare fizico-geografica ) pentru ca suntem o natie de tot rahatul in acest moment.

Tuesday 22 September 2009

Top Gear in Romania



Probabil ca cei trei doresc sa testeze faptul ca, intr-o tara ce detine a doua cladire din lume ca dimensiune, o tara unde exista mare, munte, campie, pesteri si saline si unde fetele nu merg decat in Bamboo pentru a-si face poze de hi5, intr-o tara unde masinile de ultima ora stau insiruite la semafor, nu exista un loc unde sa mergi cu Aston-ul, cu Ferrari -ul sau cu Lamborghini-ul, fara sa le strici;
Suntem tara unde poti sa conduci aceste masini doar prin tunelurile de sub Palatul Parlamentului.

Sunday 20 September 2009

Part of me



Atb - Gravity


Gravity, it takes hold of me
It takes me unwillingly away from you
Paradise, it’s more than a role of dice
Are we willing to pay the price
Can we be true?

Saturday 19 September 2009

Cateodata ascult morandi


MORANDI - Colours


Beautiful sunrise in your eyes
Burning like a flame
Beautiful colors inside me
Calling out your name

You came down on me like summer rain
Where is nothing but you love
I can't explain the shivers I get when you call my name
Painting rainbows on my soul

She is blown me away like an ocean storm
And she moved her lips and says :"Don't be afraid"
Here I am lost in your eyes to be found again
Cause you've changed my life today

Beautiful sunrise in your eyes
Burning like a flame
Beautiful colors inside me
Callïng out your name

Reality Show Horror


Ultima stire pe care am auzit-o, in drum spre servici: familia Jackson a semnat cu NBC pentru a incepe filmarile pentru un Reality Show in care, bineinteles clanul va fi in centrul atentiei marelui public.
Mi s-a parut interesant cum nu s-au gandit fratiorii lui sa semneze un astfel de contract in timp ce Michael traia. Se pare ca cine a mizat pe faptul ca MJ va valora mult mai mult mort decat viu, nu s-a inselat.
Este trist, foarte trist, ca familia ta proprie sa se foloseasca intr-o asemenea masura de numele tau...Trist si dezgustator.

Vizionare placuta! Horror -ul "Jackson's Dinasty" incepe!

Sunday 13 September 2009

Michael-ing us all



Pacat ca nu s-a gandit nimeni sa organizeze genul acesta de evenimente, atunci cand traia...I-ar fi placut sigur sa vada cat este de iubit si apreciat, in timpul vietii; acum nu stiu cat il mai incalzeste.
Evenimentele acestea nu se organizeaza pentru Michael, ci pentru a arata cat de coplesiti suntem noi. de moartea lui.

Sunday 16 August 2009

Coltisorul meu de rai


Fiecare dintre noi are un loc preferat, un loc unde ne simtim diferit; un loc pe care abia asteptam sa il revedem si sa ii acordam intreaga noastra atentie si dragoste. Locul meu preferat, locul meu special este un petic de nisip din Eforie Nord, un petic pe care sa imi pot intinde prosopul si pe care sa ma pot aseza pentru a oferi intregii plaje o imbratisare imensa. De acolo, de pe prosop, aud zgomotul valurilor care se sparg la mal, cateodata mai incet si alteori mai rapid, in timp ce soarele imi mangaie intregul corp cu razele lui fierbinti. Imi trec din cand in cand palmele prin nisipul fin si uneori varfurile degetelor intalnesc o scoica sau o cochilie de melc; intorc comoara descoperita pe toate partile si parca pot sa vad distanta parcursa de ea si pot sa aud valurile care au purtat-o pana aici, in coltisorul meu de rai. Atunci cand mangaierile razelor de soare devin prea intense, parasesc incet prosopul si ma indrept spre apa. Valurile ma intampina si imi ating varfurile degetelor; pare ca mi-au dus dorul si ma cheama spre ele. Incet, incet, ma primesc intre ele si ma racoresc. Ma lasa sa ma scufund si sa vad pietrele,algele si nisipul de pe fundul marii; ma lasa sa inot si atunci cand obosesc ma ajuta sa ajung la mal. Ma asez din nou pe particica mea plina de nisip fin si ascult din nou continuarea povestii pe care mi-o spuneau valurile. A venit si vantul acum si se joaca cu suvitele mele de par ud.

Astazi am gasit cadoul perfect pentru
Ea. Este ziua ei si in curand ii voi darui o parte din coltisorul meu de rai.

Sunday 19 July 2009

watching my csi



and listening to good music at the same time

Thursday 16 July 2009

Oh, life, Oh, time



o melodie dintr-o alta perioada a vietii; o parte inocenta si nevinovata...o parte in care inca eram copil si nu faceam altceva decat sa visez cu ochii deschisi la lume si la locuri nevazute, locuri ce apartin de taramul basmelor; o perioada in care eram inconjurata de oameni minunati - o parte a vietii in care era atat de usor sa fiu, pur si simplu, EU...


"Sometimes living out your dreams,
Ain't as easy as it seems
You wanna fly around the world,
In a beautiful balloon"

Saturday 11 July 2009

Plus que ma propre vie


Cand eram mica obisnuiam sa uit de mine si ma pierdeam in romanele lui Alexandre Dumas si Paul Feval; odata ce deschideam cartea nu o mai puteam inchide pana cand "foamea" nu era satisfacuta. Dar povestea devenea din ce in ce mai captivanta odata cu fiecare pagina pe care o intorceam si timpul parca statea in loc.
Probabil de aici mi se trage viziunea pe care o am despre dragoste: roz, zambete, fericire, doua jumatati ale aceluiasi intreg - dragoste nemasurata, neconditionata si nelimitata, daca ar sa o caracterizez in doar trei cuvinte.

Da, inca mi se intampla sa plang la cele mai banale filme de dragoste si da, m-a absorbit cartea, mult prea populara deja, printre adolescenti "Twilight". Parerea mea este ca ultima carte din seria celor 4 este de departe cea mai frumoasa, cea mai intensa ca sentimente si....este exact povestea perfecta pe care fiecare dintre noi ar vrea sa o traiasca, fie ca recunoaste sau nu. Nu ma refer la fantezii cu vampiri sau varcolaci, ci pur si simplu la povestea de dragoste pura dintre un El si o Ea;


"Mai mult decat propria mea viata"


Friday 26 June 2009

Music in my life



muzica si versuri minunate

Daca ar fi sa aleg o alta viata, o alta existenta as vrea sa traiesc intre notele de pe un portativ... ce ziceti de dorinta asta a mea? :)

51 years of life, an eternity of music

Am auzit astazi stirea la radioul din masina, la 7 dimineata mergand pe Mosilor. Prima data mi s-a parut ca nu poate sa fie adevarata, dar am inteles imediat ca, desi muzica lui poate supravietui multitudinii generatiilor viitoare, Michael - omul nu va trai niciodata la nesfarsit.
Cineva scria un post la un moment dat si spunea ca "daca viata lui Michael ar fi putut fi cumparata, sigur toata lumea ar fi donat o suma oricat de mica pentru ca astfel sa il tinem in viata cat mai mult". De scris mai mult nu o voi face pentru ca fiecare stie cine este el - pentru ca nu a murit si nici nu o va face vreodata; Michael continua sa traiasca in fiecare persoana care asculta o melodie, downloadeaza un filmulet cu celebrele lui miscari sau povesteste despre el; care plange acum, iar maine isi va cumpara intreaga discografie.
Eu atata stiu ca el s-a oferit lumii si nu conteaza decat asta si nimic altceva

Michael Jackson - give into me
Vezi mai multe video din Muzica

Friday 19 June 2009

One of my songs

Intrebare de inceput/sfarsit


"Oare la anul, pe vremea asta, ce voi face?"

una dinre intrebarile care imi vin in minte exact inainte de examenele importante: inainte de bac, de admiterea la facultate, inainte de licenta si, probabil ca aceeasi intrebare imi va veni in minte, si inainte de examenul de admitere la masterat.

Un lucru este sigur: ACUM imi downloadez sims 3! si asta este tot ce conteaza. Am terminat si cu a doua facultate deci pot fi numita psiholog - economist sau economist - psiholog si abia astept sa ma joc...pur si simplu sa fac numai ceea ce vreau si sa nu fiu obligata sa fac un anume lucru.
In momentul de fata nu exista nici servici nici viitoare admiteri, nici griji, nu exista nimic in afara de muzica din boxele mele, de sucul din pahar, felia de pizza din farfurie, de soarele care ma cauta de dupa perdea... si de sims 3!

Friday 12 June 2009

Studying



it helps me study...

In dialog cu ILink


Isi mai aminteste cineva "furtuna" de acum 4 zile? Ei bine, eu o sa mi-o amintesc mereu: intai a picat netul, apoi curentul si bineinteles, reteaua de telefonie. Cum de la ce? de la ploaia si de la furtuna nemaivazuta. Si ce daca suntem in secolul 21? Ce daca se spunea in anii '90 ca in secolul 21 vor exista masini zburatoare? se mai mira cineva ca acestea nu exista? Eu am incetat de mult sa mai mir; atata timp cat nu exista strazi pe care sa putem merge cu o Dacia 1300 si cat timp netul, curentul electric si telefonia cad la prima ploaie si primul vant...
Dar sa lasam asta si sa trecem in revista intrebarile pe care cei de la departamentul relatiilor cu clientii ni le pun in momentul in care ii contactam pentru a le comunica faptul ca nu functioneaza internetul

intrebarea 1: "Ce problema aveti?"
de parca as suna la departamentul tehnic sa ii intreb cat este ceasul...in fine, sa spunem ca aceasta nu este cea mai deplasata intrebare

intrebarea 2: "Router in casa aveti?"
hm...nu, nu am router in casa

intreabrea 3: "Switch aveti in casa?"
mmm, din nou nu, este pe scara blocului.

intrebarea 4: "Sigur nu aveti router in casa?"
nu, am 2 calculatoare cu 2 abonamente diferite, 2 ip-uri, NU AM ROUTER!

intrebarea 5: "Dar sigur nu aveti switch in casa?"
domne, nu intelegi limba roamana? nu am router, nu am switch"

intrebarea 6: "Vecinilor le merge netul?"
what the fuck?!? dupa ce am incercat sa imi pastrez calmul, intrebarea 6 ma scoate din sarite: domne, dar tu crezi ca eu ma duc acum prin cartier sau prin bloc sa verific daca vecinii mei au net?! eu am sunat sa aflu de ce NU am EU net, nu vecinii mei!

intrebarea 7: "Cele 2 calculatorase au mare X pe ele?"
Nuuuuu!!! palpaie unul singur....

intrebarea 8: "Imi puteti spune va rog setarile placii? ip-ul, subnetul, DNS-ul?"
daca asta va ajuta sa aflati de ce nu imi merge netul...fie.

intrebarea 9: "Mda...deci ati spus ca nu aveti router si nici switch in casa...puteti verifica totusi daca vecinilor le merge netul?"
da, asteptati o clipa, ma duc acum. Nervoasa pun telefonul pe biroul si incep rezolvarea unuia dintre subiectele pt licenta...dupa 5 min iau telefonul si il pun la ureche:

"alo!! alo!", vocea operatorului suna la capatul celalalt al "firului", "ati aflat? vecinilor le merge?"
domne tu chiar nu gandesti?! chiar credeai ca ma duc sa vad daca ii merge vecinului netul?

intrebarea 10: "Ce fel de antivirus aveti?"
moment la care cedez, ii spun ca m-am saturat de aceste intrebari pe care mi le-au tot pus un an intreg si ca vreau sa se faca ceva ca sa beneficiez de serviciul pe care il platesc.

Concluzie: "Mda ...observ intradevar ca nu functioneaza internetul la dumneavoastra. Voi intocmi o fisa de incident si voi anunta echipa tehnica"
mersi, deci eu notez ca proasta, in fiecare luna, de cel putin 5 ori, numarul de inregistrare si imi scad la casierie zilele in care netul nu a functionat...Alta solutie nu aveti?
"Am urgentat catre echipa tehnica problema dvs si va vor contacta in cel mai scurt timp cu putinta"
da, sunt sigura de asta. M-au tot contactat pana acum...Chiar va cred de data asta.*


* pt alte intrebari tampite puteti suna si voi la 0212009393 si tastati 2! va urez Multa rabdare!

Tuesday 9 June 2009

Happy b-day to me today


O zi de nastere sarbatorita ca in povesti: trei zile si trei nopti alaturi de cei mai buni prieteni pe care si-i poate dori cineva. Stau acum si scriu, rememorand zilele ce au trecut in timp ce incet incet se goleste sticla de Redd's de pe birou. Nu am planificat sa "intind" atata ziua asta, mai ales ca nu eram chiar in spiritul necesar, dar uite ca prietenii au stiut cum sa ma trezeasca la viata...
Ce mi-a placut la fiecare dintre ei a fost ca anul asta m-au intrebat rand pe rand, ce imi doresc de ziua mea. Nu le-am raspuns pentru ca nu sunt obsinuita sa ii pun pe oameni sa imi ia ceva in mod special, mai ales atunci cand cel mai mare cadou pe care mi-l pot face este sa fie langa mine.

Imi iubesc prietenii si mai ales fratele mult, mult de tot si nu i-as da pentru nimic in lume!
P.S: deedee nu m-a intrebat :))) se pare ca sunt un porc :)))))))

Wednesday 3 June 2009

Cand muzica te face sa plangi...



...sa plangi pentru ca te atinge, pentru ca sufletul rezoneaza cu acordurile instrumentelor muzicale; pentru ca exista asa de mult talent acolo unde te astepti mai putin;

Monday 1 June 2009

Cum sa te enervezi in 3 pasi simplii


Inscrierile pentru examenul de licenta se fac intre 1 iunie si 5 iunie. Printre actele de care ai nevoie, bineinteles printre multe altele, este si o fisa de lichidare de la biblioteca - trebuie sa ti-o stampileze ca dovada ca nu ai vreo carte "uitata" acasa, pe birou. Doar asa te poti inscrie.
pasul 1:
Zis si facut, ma prezint astazi in primul rand la "centrul de imprumut carte" ( asa se cheama mai nou biblioteca ) si dupa ce stau la o coada de juma' de ora, dupa ce explic ca nu am si nici nu am avut un permis de biblioteca in viata mea, obtin mult dorita stampila.
Mandra de reusita, ma asez docila la coada interminabila de la secretariat si astept sa ma inscriu, in sfarsit. Cand ajung in fata, la ghiseul verde, o voce pitigaiata imi intinde foaia inapoi si imi spune "si stampila de la facultatea de sociologie unde e?!" Bineinteles ca nedumerita cer mai multe explicatii; coada din spatele meu incepe sa se enerveze, dar in sfarsit secretara imi spune ca este incheiat un acord, si, cu permisul de la facultatea mea, pot imprumuta carti de la facultatea de sociologie...

pasul 2:
"Dar eu NU AM AVUT NICIODATA un permis de biblioteca!"
"Nu conteaza, vrei sa te cred pe cuvant? Trebuie sa te duci si la sociologie sa iti stampileze si acolo foaia!"
Nervoasa pana peste cap, ma duc si la facultatea cealalta, ma asez la o coada si mai mare decat primele doua la care am stat astazi. Dupa o ora si jumatate, imi vine randul si obtin micuta stampila si cuvintele pretioase "nu are debite".

Victorioasa a doua oara astazi, ma indrept in fuga catre facultatea mea pentru a fi sigura ca ma inscriu astazi; au program de la 12 pana la 15 pentru inscrieri si nu vrem sa ratam intervalul, nu? Ajung pe la 14.45 din nou la ghiseu si intind actele cu hartiuta de la sociologie la inaintare.

pasul 3:
"Asta nu-i necesara!", imi spune vocea pitigaiata in timp ce imi arunca in fata hartia pentru care m-am luptat atat..."ai deja stampila"
"Dar...aaa...m-ati trimis sa o obtin, altfel parca nu ma puteam inscrie"
"aaa, stai linistita, nu am vazut ca ai deja stampila de la noi de la facultate; puteai sa te inscrii de prima data."
Simteam ca plesnesc de furie; timp de o milisecunda imi trec prin minte cele mai dureroase metode de tortura din Evul Mediu, iar protagonista este ea, Secretara Suprema, care m-a facut sa pierd astazi 4 ore de invatat...

Dupa doua facultati si multiple interactiuni cu aceste forme de viata, oarecum inteligente, as fi spus ca m-am obisnuit...DAR NU, nu ma pot obisnui cu nesimtirea si incompetenta...in conditiile in care am 10 zile in care sa invat pentru doua examene de licenta!

Sunday 31 May 2009

Unde dragoste nu e...


Au fost o vreme impreuna
Si-aveau atatea zeci de ganduri
Sa-ti spun povestea lor iubit-o?
Dar tu citeste-o printre randuri.

Ar fi trecut neluati in seama
Cu traiul lor cel fara vina
Chiar daca eu stiam ce-ascunde:
Si fantezie si lumina

Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
Nici soare nu-i, nici viata nu-i
Iar eu ma simt al nimanui.
Acolo unde nu esti tu(bis)

Au fost o vreme impreuna
Doua straine emisfere
Calatoreau acei doi tineri
Prin anotimpuri efemere.

De la prieteni de la rude,
Luau duminici cu imprumut
Stiau mai bine ca oricine
Sa le transforme ïn trecut

Wednesday 27 May 2009

Thursday 14 May 2009

Thursday 7 May 2009

My dream car



Can you not love it?

Sunday 3 May 2009

Sunetul viorii


Am terminat de citit "Suferintele tanarului Werther" si m-am aruncat in patul meu cu baldachin...am simtit cearceafurile de matase mangaindu-mi pielea, asa ca m-am intins si mai mult ca sa ma rasfat. Ma jena rochia cu crinolina si cu greu am reusit sa o dau jos...apoi, in camasa lunga si aproape transparenta, m-am lasat in voia cearceafurilor parfumate. Am ramas asa gandindu-ma si lasand razele soarelui sa imi mangaie usor fata.

De afara se aud acorduri de vioara, probabil un alt artist ce vine in cautarea unui auditor prietenos. Bate la poarta, este lasat sa urce in salonul de oaspeti. Aud cum parchetul scartaie usor sub pasii sai, urandu-i bunvenit in lumea mea. S-a oprit si in locul scartaitului si vocii podelei de lemn acum se aude vocea vioarei...incepe o poveste si gandurile mele o insotesc; suna asa de frumos...e un sunet dulce, care ma ia cu el si ma duce undeva departe.


Artistul a disparut, vioara m-a dus intr-o lume in care exista zgomot in loc de muzica, unde soarele parca arde in loc sa mangaie; o alta lume, o lume in care traiesc cu amintirea unei vieti trecute si care, din cand in cand, imi sopteste la ureche..."Intoarce-te"

Saturday 2 May 2009

Dansand...traind

Tango - pure passion



as vrea sa pot dansa asa...pana atunci voi continua sa-i calc pe nefericitii care ma invita la dans :))

Friday 1 May 2009

Remember London :)


Eram la sfarsitul clasei a 9a si prima iesire din tara; autocarul plin de fete si cativa baieti razleti. A fost o excursie pe care nu o voi uita pentru ca am avut parte de mici evenimente la fiecare colt de strada, la propriu spus.

Nici nu a parcat bine autocarul ca lumea a inceput sa se tina dupa noi: " are you from a model school?" - nu am inteles noi la inceput de ce toata lumea credea ca sutem fotomodele; dar incepand sa vizitam Londra ne-am dat seama ca englezoaicele erau de cel putin de doua ori mai mari ca noi ( fizic ma refer )...atunci am inceput noi sa capatam incredere in fizicul de "modele", asa ca am inceput sa fluturam genele sa obtinem un loc mai in fata la rand, sa ne serveasca chelnerul primele si alte mici alte avantaje de acest fel.

Eram in special un grup de 6 fete puse pe distractie, in vacanta de vara. Uneia dintre noi ii placeau motociclistii si cum la fiecare semafor se oprea cate unul si-a propus sa il agate fix pe urmatorul pe care il vede. Zis si facut; scrasnetul de roti si-a facut aparitia, ambreiajul motocicletei a fost bruscat imediat de posesorul ei iar fata noastra a inceput sa se indrepte vertiginos spre motociclistul proaspat stationat. El s-a indreptat in sa, si-a pus o mana in sold si s-a uitat prin "hubloul" castii sale la grupul nostru, dupa care tactiocos si-a scos casca. In acel moment, fana nr 1 al motociclistilor londonezi s-a intors brusc la 180 de grade si a intrat in primul magazin...nu vreti sa stiti ce fata avea motociclistul ALA.

A doua intamplare memorabila ma are pe mine ca protegonista...Era prima seara in Londra si citisem despre barurile si pub - urile de acolo, asa ca am strans grupul meu de fete si am ales un bar, la intamplare. Probabil ca a fost cea mai proasta alegere pe care puteam sa o fac....pentru ca din cele 5 cluburi aflate unul langa celalalt, eu am ales fix pub - ul pentru persoane cu orientari spre acelasi sex. A fost o experienta interesanta....banuiesc ca puteam alege pub - ul suporterilor lui Arsenal si eu sa tip in gura mare ca tin cu Chelsea. Deci intotdeauna se poate mai rau !

A treia intamplare a fost cea mai amuzanta dintre toate....eram deja de o saptamana in Londra si ne obisnuisem sa vorbim de toata lumea din jurul nostru si sa facem misto de ea, in romana bineinteles. Asa am intrat noi sa mancam de pranz intr-un mic restaurant cu specific italian. Am inceput sa radem cel mai tare de saracul chelner care a venit sa ne serveasca. Am tinut-o asa vreo 20 de min pana cand a venit sa ne ia comanda pentru felul 2. Momentul a fost sublim pentru ca noi eram concentrate sa ne imaginam cum poate arata un anume tip de mancare din meniu cand tinta misto-urilor noastre a inceput sa ne explice specificul felurilor asupra carora noi aveam nelamuriri...IN ROMANA. Rasete, fete rosii si multe balbaieli plus o spaga mai mare ca de obicei la sfarsitul consumatiei.

In rest, am invatat sa ne imbracam ca cepele pentru ca vremea de pe o strada londoneza nu e aceeasi cu cea de pe strada de vis-a-vis, am invatat ca atunci cand ne intrebau oamenii de unde suntem era mai usor sa spunem "Hagi" si gata, misterul era elucidat, am invatat sa ne uitam mai intai in dreapta atunci cand traversam si, nu in ultimul rand, am testat singure motivul pentru care etajul superior al Catedralei Saint Paul se numeste "galeria soaptelor", bineinteles in stil romanesc, tipand cat am putut de tare...Dar eram si noi mici...

Asta pentru ca am dat de un site http://www.vola.ro/ unde am citit despre ce concurs au avut; m-au facut sa imi aduc aminte de excursia mea din clasa a 9a si de ce m-am indragostit de LONDRA!

1 mai familiaresc


Sarbatoare ce a inceput cu revolta muncitorilor din Chicago in 1886, atunci cand au negociat ca ziua de lucru sa se reduca la "doar" 8 ore, fara a li se micsora salariile; sarbatoare care la noi a inceput sa fie celebrata incepand din 1890; sarbatoare care astazi se sarbatoreste infundandu-te cu cati mai multi mici si cate mai multe beri...

Sarbatoare a fost pentru mine pentru ca am petrecut ziua cu familia mea -cu baietii mei, cu tata, cu bunicu' si cu fratele. Ne-am strans la bunicu' toti si ne-am simtit bine, asa cum stim sa o facem de fiecare data atunci cand ne intalnim. Din acest motiv a fost sarbatoare si nu pentru ca este 1 mai.

1 mai va fi in fiecare an, dar noi cu totii in jurul mesei nu stiu daca vom fi in fiecare an de acum inainte. Asa ca imi place sa profit in felul asta...

Sper doar ca urmatoarea "sarbatoare" de ce acest fel sa vina cat mai repede!


P.S. LA MULTI ANI, BUNICU'!

Thursday 30 April 2009

in for a kill


We can fight our desires
But when we start making fires
We get ever so hot
Whether we like it or not
They say we can love who we trust
But what is love without lust?
Two hearts with accurate devotions
And what are feelings without emotions?

I'm going in for the kill
I'm doing it for a thrill
Oh I'm hoping you'll understand
And not let go of my hand

I hang my hopes out on the line
Will they be ready for you in time
If you leave them out too long
They'll be withered by the sun
Full stops and exclamation marks
My words stumble before I start
How far can you send emotions?
Can this bridge cross the ocean?

I'm going in for the kill
I'm doing it for a thrill
Oh I'm hoping you'll understand
And not let go of my hand


Let's go to war
To make peace
Let's be cold
To create heat
I hope in darkness
We can see
And you're not blinded by the light from me

I'm going in for the kill
I'm doing it for a thrill
Oh I'm hoping you'll understand
And not let go of my hand

Wednesday 29 April 2009

kung fu fighting



Naked kung fu fightin' :))))

Tuesday 28 April 2009

Daca ai cap... :))))



si nici conexiune pentru iPod nu are :))

Monday 27 April 2009

Astazi mai mult ca ieri...




"Ochii tai, plini de soare si vis
Mana ta, parul imi mangaia
Mi-amintesc, fara sa ma gandesc
Ca prin vis...

Povesteai, vorbe dulci imi spuneai
De un print si de-un rege vorbeai
Mi-amintesc, fara sa ma gandesc
Ca prin vis...

Intr-o seara, ma alintai
O poveste cum imi spuneai
Si in poala, tu ma tineai
Suradeai...

Spune mama, unde te duci?
Mama, stai sa ma asculti
O mama, imbatranesti...
Unde esti?

Au trecut, cati ani de-atunci
De cand tu, imi povesteai
Anii trec, nu inteleg
Fara rost...

Parul tau s-a mai albit
Mana ta a imbatranit
Ochii tai sunt ca atunci
Ca prin vis...

Spune mama, unde te duci?
Mama, stai sa ma asculti
O mama, imbatranesti...
Unde esti?"

Sunday 26 April 2009

Sunday 22 March 2009

If only...

No Air


"Scrisorile mele de dragoste ti-au dezvaluit cat de indragostit sunt.
Nu mai cinez la Court, ma vad cu putina lume si imi fac plimbarile singur si la fiecare loc frumos imi doresc sa fii langa mine.
Nu ma pot abtine sa nu te iubesc chiar mai mult decat imi face bine; voi simi bucuria doar cand te voi vedea din nou.
Ma gandesc la tine tot timpul, amitirea ta nu ma paraseste niciodata.
Tu esti etalonul pentru toate femeile pe care le vad, pentru toti oamenii; prin dragostea ta vad lumea.
Si acest lucru face ca lumea sa nu arate mai incetosata, ci dimpotriva, dragostea ta o face sa se vada mai clara; vad mult mai clar acum cum sunt oamenii si ce planuiesc, ce isi doresc, ce fac si ce le face placere; dar nu-i mai invidiez pentru ce au, a ma compara cu ei e o placere secreta a mea, caci eu detin cea mai scumpa comoara si sunt cel mai bogat si mai fericit dintre toti.
Tu, in gospodaria ta, probabil te simti ca si mine in afacerile mele, uneori nu observam anumite lucruri pentru ca pur si simplu alegem sa nu ne mai uitam la el, si lucrurile ne atrag interesul doar in momentul in care vedem clar cum sunt legate intre ele.
Caci noua ne place intotdeauna sa ne implicam, omului bun ii face placere sa aranjez, sa puna in ordine, sa implineasca ceea ce-i drept si aduce pacea.


Adio tie, cea pe care o iubesc de o mie de ori !"


Johann Wolfgang Goethe catre Charlotte von Stein ( 17 iun. 1784 )