Am vazut o scena fantastica astazi, intr-un film. Tatal grijuliu si plin de dragoste, asezat pe marginea patului, cu maseluta fetei lui in mana ii spunea povestea "zanei maseluta". Cand termina de spus povestea urmeaza cea mai tare reformulare a unei povesti pe care am auzit-o vreodata:
"Deci, tati, stai sa vad daca am inteles bine povestea - adica o sa vina o ciudatenie mare si urata la mine in camera, in timp ce eu dorm si o sa imi fure toti dintii din gura ca sa imi lase in loc cativa centi? Nu, multumesc, prefer sa nu vina!" si scoate tacticos dintele pe care tatal i-l pusese sub perna.
***
Mi s-a parut un raspuns foarte tare si ma gandeam cati dintre copiii din ziua de azi mai stiu povestile "Scufitei rosii", "Albei ca zapada si cei 7 pitici" sau a "Cenuseresei"; reformuland, pe cati dintre copiii din ziua de azi ii mai bucura sa asculte astfel de povesti atunci cand merg la culcare?
Eu una stiu ca nu m-as satura de povesti. Daca ar sta cineva pe marginea patului meu, in fiecare seara si mi-ar spune cate o poveste as fi cea mai fericita "fetita" din lume.
No comments:
Post a Comment