Sunday 3 May 2009

Sunetul viorii


Am terminat de citit "Suferintele tanarului Werther" si m-am aruncat in patul meu cu baldachin...am simtit cearceafurile de matase mangaindu-mi pielea, asa ca m-am intins si mai mult ca sa ma rasfat. Ma jena rochia cu crinolina si cu greu am reusit sa o dau jos...apoi, in camasa lunga si aproape transparenta, m-am lasat in voia cearceafurilor parfumate. Am ramas asa gandindu-ma si lasand razele soarelui sa imi mangaie usor fata.

De afara se aud acorduri de vioara, probabil un alt artist ce vine in cautarea unui auditor prietenos. Bate la poarta, este lasat sa urce in salonul de oaspeti. Aud cum parchetul scartaie usor sub pasii sai, urandu-i bunvenit in lumea mea. S-a oprit si in locul scartaitului si vocii podelei de lemn acum se aude vocea vioarei...incepe o poveste si gandurile mele o insotesc; suna asa de frumos...e un sunet dulce, care ma ia cu el si ma duce undeva departe.


Artistul a disparut, vioara m-a dus intr-o lume in care exista zgomot in loc de muzica, unde soarele parca arde in loc sa mangaie; o alta lume, o lume in care traiesc cu amintirea unei vieti trecute si care, din cand in cand, imi sopteste la ureche..."Intoarce-te"

No comments: