Nu e saptamana mea cea mai buna, clar...Ma enerveaza orice si oricine si ce e mai rau nici nu imi trebuie mult ca sa imi sara tandara. Nu ma simt eu bine si asta ma enerveaza. As sta undeva singura, unde sa nu existe nimeni care sa imi intre in vizor. Aproape ca ma simt vinovata pentru cat sunt de fericita. Ma enerveaza ca ma cert cu singurele persoane cu care as vrea sau as putea sa vorbesc. Nu pot sa sufar sa fiu luata de fraiera sau, si mai rau , de proasta dar cel mai mult si mai mult imi lipseste Ea.
Indiferent cat de tare ma certam cu ea pana la urma ne bufnea rasu' si treceam peste. Stateam de vorba pana ramaneam fara voci, radeam de prostia din jurul nostru. Imi placea ca ma ajuta sa iau decizii. Ca ea imi zicea sa fac ceva si pana la urma eu ajungeam sa fac cu totul altceva asta nu inseamna ca nu puneam in balanta si ce zicea ea. Imi lipseste mai mult decat orice si cand am zis ca fara ea nu o sa mai fie la fel nici nu imi imaginam cata dreptate o sa am. Singura diferenta e ca acum nu mai sunt trista; tristetea a fost inlocuita de un pachet consistent de nervi. M-a enervat sa gasesc casa goala azi si sa nu ma ia nimeni la rost pe unde am fost...Azi as fi dat orice sa o gasesc pe ea acasa si sa ma intrebe ce am facut la facultate.
Si desi acum par trista si cine stie cat de oropsita de soarta nu pot sa ma abtin din ras. Nebunu' ma face sa rad cu Dica si Niculae ai lui. Cu el nici trista nu pot sa fiu. Are el talentul sa ma faca sa ies din starile astea si nici nu stie :)
No comments:
Post a Comment