Am terminat ASE-ul sau ne-a termint el pe noi, asta ramane de vazut. Cert este ca am avut parte de o festivitate de absolvire, cu bune si cu rele, cu discursuri si rasete, citate filosofice si glume fara haz.
Momentul la care viseaza toti parintii si la care isi doresc sa ia parte, chair daca nu o arata; momentul pe care toti absolventii isi doresc sa il imparta cu cei dragi, chiar daca nu recunosc.
O sala plina de studenti si de parinti care au venit acolo unul pentru celalalt.
In afara de discursurile comuniste, gesturile hitleriste si aplauzele furtunoase, mi-a placut festivitatea in masura in care trait-o alaturi de prietenii cei mai dragi mie ( o parte din ei cel putin ). Familia mea a lipsit pentru prima data in cei 21 de ani ai mei de la o festivitate cat de mica, dar a fost El si asta a contat mult.
Nu ma dau in vant dupa facultatea pe care am terminat-o, nici dupa profesorii pe care i-am avut, dar o sa imi lipseasca 2-3 colegi de grupa in mod sigur.
A.S.E over
1 comment:
de mine,de mine, de mine'ti va fi cel mai dor... stiu eu ca asa e :P dar stai linistita ca nu scapi de zuza nebuna!!
Post a Comment