Uite ceva ce mi-a adus aminte de vremurile bune cand radeam din orice prostie cu Corina. Deci sa incepem:
" In toiul valmaseagului si al imbulzelii picara in Treviso trei florentini, pe nume Stecchi, Martellino si Marchese, care, hoinarind pe la curtile seniorilor desfatau multimile prin giumbuslucurile lor si strambaturile prin care imitau pe fiecine. Acestia, cum nu mai fusesera nicand la Treviso, vazand atata amar de lume gonind in dreapta si in stanga, se minuara foarte si, ajungandu-le la ureche pricina imbulzelii, dorira si ei sa vada mortul. Si dupa ce isi lasara lucrurile la un han, Marchese zise:
- De vrut ar vrea oricine sa vada asemenea sfant; da' eu, din parte-mi, nu prea vad cum am putea ajunge la el, caci dupa cate aud, piata-i bulucita de nemti si alta soldatime, pe care stapanirea a adunat-o acolo sa tina randuiala; s-apoi, si far' d-astea, aud cum ca in biserica e atata ingramadeala, ca nimeni nu mai poate intra.
La asta, Martellino, care tinea cu dinadins sa vada si el sfantul, zise:
- Doar nu ne-om da inapoi dintr-atata lucru. Las c-oi gasi eu o cale."
A fost cea mai apropiata carte de mine ( "Decameronu" - Boccaccio, pag 123, a 5 a fraza uramata de inca 4 )
No comments:
Post a Comment