Sunt la nivelul in care platesc sistemul de invatamant care nu-mi place, il platesc inainte ca pe o curva, ce frumos ar fi sa il platesc la sfarsit. Sa ma intrebe coordonatorul: “ti-a placut?”,” a meritat?” si sa spun: “da uite banii, pot sa dau si bacsis? ”
Mi s-a cerut un feedback despre examenul la diagnoza, am evitat raspunsul, eram inca bulversat de examenul propriu zis, dar o sa incerc sa-l dau acum: intru in sala , ma asez confortabil intre doi prieteni, ca la razboi, ca daca tot sunt in prima linie macar sa-mi dau viata pentru un prieten, nu pentru un strain, astept anxios inceputul infernului, ma gandesc ca am uitat tot ce am citit...chiar uitasem. Intra grabit, ne vorbeste putin, ne scoate afara ca pe niste vite, vorbele moraliste ma lovesc si acum: “nu vreau sa ma furati”, anul trecut “mi-era rusine de rusinea lor”, cata pasiune, cata moralitate...incredibil, cel fara de pacat sa arunce primul cu piatra.
Ce imi place sa ma suspecteze cineva ca vreau sa fur, chiar inainte de faptul in sine, mai rau sa ma faca hot, inainte sa fur. A da prevenim, prevenim atunci..suntem bagati pe numere in sala, ca la inchisoare, vad abtibildul cu numarul meu, imi zic 7 e numarul meu norocos, am norocul sa stau in prima banca. Incepe examenul aflam cu avem norocul sa primim “doar” 180 de grille, nu 400 cum se gandea, doar 180, intr-o ora si 20 de minute pt sinteza, asta inseamna 3 intrebari si 9 raspunsuri intr-un minut, pe care sa le citesti, sa le rezolvi, mi se pare ca seamana cu un maraton, nu cu un examen. Grilele sunt puse parca sa ma enerveze, intrebari grele, apoi intrebari usoare, iar intrebari grele, decupleaza-te de la una usoara si cupleaza-te la una grea. Ma gandesc totusi daca spunea: “dragii mei copiati acum”, scoateam cele 7 carti in engleza de la bibligrafie, apoi cursul de 200 de pagini si de nu copiam de rupeam. Intr-o ora faceam si lucrarea din stanga mea.
De ce am un sentiment amar? De ce simt ca m-ai mintit, iar eu ca un naiv te-am crezut?Pentru ca “mi-ai promis o gradina mare de trandafiri” si nu mi-ai oferit nicio floare, mi-ai spus ca sunt la nivelul in care mi se preda un curs pe care apoi il uit. N-ai rabdare sa ma cunosti si te enervezi prea repede, esti la nivelul in care te lauzi cu propria aroganta, iar atitudinea zeflemitoare pe care o ai cu persoanele pe care ar trebui sa ai rabdare sa le inveti, nu zic si vocative, ma lasa masca, zambesti ironic si ma ranesti, ma simt multilat si pe alocuri umilit, as vrea sa ma uit la tine, cum te uitai tu la Pitariu, dar oare meriti? Sunt la nivelul in care platesc sistemul de invatamant care nu-mi place, il platesc inainte ca pe o curva, ce frumos ar fi sa il platesc la sfarsit. Sa ma intrebe coordonatorul: “ti-a placut?”,” a meritat?” si sa spun: “da uite banii, pot sa dau si bacsis? ”
by Marius my beibi :)
No comments:
Post a Comment