Abia asteptam sa termin cu toate examenele si cu toate problemele, sa trag linie si sa plec in vacanta...Asteptam cu interes sa ma relaxez si sa ma intorc "la munca" cu bateriile incarcate.
So i did. si mai mult decat atat m-am convins de un adevar suparator pentru unii, dar din pacate un mare adevar: Suntem un neam de tigani.
Deja m-am obisnuit sa ma tai in sticle de bere sau pahare de plastic pe plaja, sa dau la o parte cu piciorul un morman de coji de semninte sau sa strang de pe nisip un cocean de porumb pentru a putea sa-mi asez cearceaful. Ca sa intru in apa trebuie sa trec intai de covorul de semninte plutitoare, sa dau la o parte pungile aruncate pur si simplu in apa sau sa ma feresc sa inghit treaba, mai mica sau mai mare, ce rasare la tot pasul...Abia dupa ce am reusit sa trec de toate aceste obstacole pot sa imi fac de cap si sa inot si eu 5 metri, nu de alta dar iar dau de o punga. Ies obosita din apa, dar nu pentru ca am inotat prea mult, ci pur si simplu efortul psihologic necesar pentru a-mi invinge scarba si groaza, m-a secat. Ajung si la cearceaful meu si probabil ca ar trebui sa multumesc cuplului care a considerat ca trebuie sa isi puna cearceaful peste al meu; asa, tolanita pe cearceaful ei, scuipand semninte drept in nisip, puteai sa juri ca are grija si de cearceaful meu, cat eram in apa. Bineinteles ca am fost o nerecunoscatoare si i-am dat la o parte cearceaful...
Suntem un neam de tigani si de imputiti. Degeaba se chinuie un copilas de 2 ani sa traverseze jumatate de plaja ca sa arunce la cos o coaja de banana, dak lumea buna din cartierele proaste scuipa semintele, arunca mucurile de tigara si paharele de bere direct langa sezlongul de la inaltimea caruia se uita la noi, muritorii de rand.
Si nu e o chestie regionala...nu numai la mare se intampla. Tot trasfagarasanul este plin de gunoaie, de resturi de mancare si servetele aruncate direct pe cei cativa metri patrati de pe marginea soselei, acolo unde se poate poposi. Mi se pare si normal...dak i se face foame omului de ce sa nu manance? Si dak a mancat de ce sa isi mai ia cu el si alte bagaje? de ce sa stranga dupa el? in fond el nu mai trece a 2a oara pe acolo, nu? Lasa sa stanga alti fraieri dupa ei; fraierii aia de ii critica sau se uita urat la ei...Suntem un neam de tigani si pe unde trecem nu facem decat sa stricam si sa distrugem, dar deh, ce alta natie isi mai permite sa faca gratar exact sub turnul Eiffel? Ce alt popor ar mai face kebab pe malul Lacului Rosu? Ce conteaza toate astea? suntem noi tara europeana? suntem...
In primul rand nu exista oras mai imputit ca Bucurestiul, asta in mod sigur. In al doilea rand, acolo unde o sa fie un metru patrat de verdeata, poienita, plaja, apa sau varf de munte, acolo intotdeauna o sa fie un roman care o sa gaseasca ceva de aruncat. In al treilea rand, o sa fim mereu si mereu niste neamuri proaste, iar micul, berea, maneaua, gunoaiele si nesimtirea or sa ne reprezinte mult mai bine decat Enescu, Eminescu, Maiorescu, Caragiale, Vlaicu, Haret...
No comments:
Post a Comment