Am citit in ziarul de Iasi impresia pe care personalitatea ei puternica i-a influentat pe toti cei cu care a venit in contact de-a lungul vietii. Asa am observat cum au vazut-o altii, care nu sunt familie sau rude apropiate, ci pur si simplu cunostinte...Ce inseamna sa iubesti oamenii ca si cand ar face parte din familia ta, acesta era cel mai mare talent al ei.
Eu am cunoscut-o altfel...O stiam din auzite de cand eram mica, am si vazut-o la mare cand aveam vreo 6 ani, o stiam din cartile de psihologie pe care le-am avut de citit pentru cate un examen si o stiam din ce imi povesteau ai mei.
Am cunoscut-o cu adevarat, asa cum era ea, anul trecu, prin iulie. La 81 de ani m-a intampinat plina de voiciune, la ora 1.30 dimineata, cand am ajuns acasa la ea. Mi-a pus de mancare cu o repeziciune ce m-a lasat fara replica pe moment si neaparat a trebuit sa ciocnesc un pahar in cinstea venirii mele. Am ramas uimita de cat de activa era pentru o persoana atat de in varsta, mai ales ca eu nu aveam in acel moment nici un sfert din verva ei.
Zilele ce au urmat au facut sa imi schimb total prejudecata pe care o aveam, si anume ca batranii sunt persoane plicticoase si inguste la mine... Tanti Stela nu era deloc asa. Dimineata, cand ma trezeam nu puteam sa plec de acasa fara sa mananc un mic dejun copios...nu concepea sub nici o forma sa o ajut la pusul sau la stransul mesei. Cu o viteza extraordinara aducea tacamurile, alimentele si paharele, iar la protestele mele vehemente de a fi servita, imi zambea bland, de parca ma mangaia si spunea ca nu la ea in casa...
Avea si ea un tabiet dimineata. Dupa ce punea masa isi lua masuta de fumat, tabachera si bricheta si, langa geam, tragea fum dupa fum, fara a opri discutia.
Am stat la Iasi cateva zile, dar in aceste zile am simtit ca tine la mine si m-a facut sa ma simt cea mai importanta fiinta. II PASA, de mine. Mai mult de atat, am avut niste conversatii cu ea pe care cu bunica mea, de exemplu nu as putea sa le am. Nu mi-a venit sa cred cu ce viteza facea conexiunile si ce minte vie si alerta avea; trebuia sa fii atent la ce se vorbea si la eventualele conexiuni ce se puteau face pentru ca altfel riscai sa ramai muuult de tot in urma. Am ras cu ea, am discutat lucruri serioase, am vorbit de carti, de teorii din psihologie, am vorbit despre viitor si am discutat chiar si despre oameni si relatiile dintre ei.
Cel mai mult mi-a placut ca a reusit sa ma convinga de faptul ca sunt o persoana importanta, atat eu ca individ, cat si pentru ea si familia mea. A reusit fara sa ma tina in brate, fara sa ma pupe sau sa imi declare, ci pur si simplu prin felul in care se uita la mine, imi vorbea si imi zambea.
Mi-a trimis mama un mesaj si ma intreba atunci "si, cum te intelegi cu tanti Stela?"
I-am raspuns ca imi place atat de mult de ea incat as lua-o acasa...si pentru ca nu pot, poate ii scriu lui Moshu' sa mi-o aduca drept cadou...
Acum tanti Stela nu mai este, dar amintirea acelor zile petrecute la Iasi in compania ei vor ramane intiparite mereu in mintea si mai ales in inima mea; ma bucur ca am apucat sa o cunosc personal si ma bucur pentru ca asa nu numai ca stiu cine a fost ea, dar am ajuns sa o si iubesc; nu pot decat sa fiu fericita la gandul ca, undeva acolo sus, mama si tanti Stela stau impreuna si rad, asa cum faceau si cand erau cu noi.
ceilalti au cunoscut-o ca "Doamna Stela"...
No comments:
Post a Comment