Nota

Neaparat sa caut metode de trecere peste Mos Nicolae si Craciun precum si de tot ce inseamna ele...nu ma deranjeaza, dar as prefera sa dispara din calendarele pe anii viitori.

Semnat, Grinch

Light in my heart

Imi plac la nebunie luminitele ce impodobesc orasul; ele fac ca Bucurestiul sa para mai frumos, mai curat, mai inocent. Imi plac si totusi nu ma pot bucura de luminite, nici de colinde si nici de brazii ce au inceput sa apara in fiecare magazin, fie ca sunt reali sau desenati pe geamuri.

Pur si simplu nu pot sa ma mai bucur....imi plac, dar nu mai sunt incarcate de magie, asa cum erau intr-o vreme, candva, nu foarte demult.

Visez pentru ca exist

"Mie în schimb, fiind sărac, nu-mi rămân decât visele. Mi-am aşternut visele la picioarele tale. Păşeşte încet, calci pe visele mele." (William Butler Yeats)

***

Visez de cand eram mica, mica si in loc sa visez din ce in ce mai putin odata cu trecerea anilor, mi-am perfectionat talentul. Spun talent pentru ca e minunat sa poti sa visezi intr-o lume in care restul oamenilor nu stiu sa traiasca in adevaratul sens al cuvantului pentru ca visele lor au fost aruncate si uitate intr-un colt, pe un raft prafuit. Eu pot sa visez in culori si sunete, pot sa visez cu ochii inchisi sau deschisi si pot sa ma trezesc traindu-mi viata ca un vis fara de sfarsit. Iubesc sa visez si sa "desenez" o alta realitate, nu neaparat fantastica, ci accesibila si frumoasa - o alta varianta la viata pe care o traiesc zi de zi. Visez ca iubesc si urasc, ca rad si plang, ca zbor si cad, ca invat si uit si ca sunt inconjurata de 1000 de prieteni, dar ca in acelasi timp sunt singura. E minunat pentru ca ceea ce visez devine realitate in fiecare zi.

Romania noastra

ME: de aia zic ca mi-e rusine sa zic ca sunt roman cateodata
EviL LU: mie nu
EviL LU: astia nu reprezinta romania
EviL LU: nu Romania mea
EviL LU: romania mea mi-o fac eu
EviL LU: nu e perfecta, nu e ideala
EviL LU: dar macar are idealuri
EviL LU: nu neaparat realizabile, dar
EviL LU: ..

Love the way i lie

Vorbeam cu Lu acum cateva zile despre tendinta inevitabila pe care o au indivizii de a se minti singuri. Am ajuns la cateva concluzii interesante; nu stiu oamenii, dar stiu sigur ce fac si cum fac eu. Incerc, pe cat posibil, sa nu ma mint singura sau, daca o fac, atunci incerc sa ies cat mai repede din situatia vicioasa creata.

In principiu oamenii incep sa se minta pentru a-si crea lor propriile medii in care sa se simta in siguranta (si ma refer aici atat la medii existente din punct de vedere fizic, cat si la cele psihologice). Este mult mai usor sa faci fata unei situatii neplacute, indiferent in ce sens, daca incerci sa cauti scuze, explicatii alternative sau daca, pur si simplu, negi ceea ce deja, in mod sigur, stii.

Insa cat de mult ne ajuta aceste minciuni? mai mici sau mai mari ele ne creaza o lume falsa, o lume in care nu exista dezamagire, frustrare sau suparare, dar cu ce cost? pierdem din vedere ceea ce este real si palpabil.

Mie nu imi place sa ma mint si, indiferent cat de greu imi va fi sa (imi) recunosc, prefer oricand sa stau fata in fata cu situatia reala decat sa ma scufund intr-o lume neadevarata doar ca sa tin in puf ego-ul meu...

Inima mea bate tare, tare de tot

In primul rand inima e o chestie ciudata. Fizic, nu are o forma frumoasa, asa cum ne-o inchipuim cand suntem copii sau cum o desenam pe caietele in adolescenta, e chiar hidioasa si imaginea ei dintr-un tratat de anatomie m-a facut sa plang, pe cand eram mica, mica.

Este urata si mai este si rea; te face sa plangi sau sa razi in functie de cum se poarta. O simt acolo in piept, ma face sa tremur toata cand bate cu putere - atunci ea e fericita si ma face sa fiu euforica. Altadata ma doare cand o simt ca "se opreste", parca refuza sa mai bata (asa reactioneaza ea cand se loveste de nepasare).

Este urata, rea si nehotarata. Iti perturba activitatea si te streaza pentru ca te face sa treci prin tot felul de stari sufletesti: ba esti fericita, ba esti trista, ba esti sigura de ceva, ba esti nesigura si nu mai ai sperante. Atunci cand este nehotarata ma enerveaza cel mai tare pentru ca imi da batai de cap - trebuie sa imi dau seama ce vrea, astfel inca sa poate sa zambeasca si sa bata iar cu putere.

Inima este urata, rea, nehotarata si enervanta, dar este a mea si o iubesc pentru ca ma face sa rad, sa simt fluturi in stomac, sa plang, sa tremur, sa ma panichez, sa ma enervez, sa zambesc, sa iubesc si sa urasc. Este inima mea si are grija sa nu ma plictisesc.

Melodia ei preferata...

...azi imi e mai dor de tine ca ieri...