What i hate

1. sa fiu mintita, inselata, amagita
2. sa fiu luata de proasta sau de fraiera
3. sa fiu ignorata
4. sa am incredere in cineva si sa descopar ca habar nu am sa imi aleg prietenii
5. sa nu aiba cineva incredere in mine
6. sa fiu neputincioasa si sa nu pot sa ajut pe cineva care are nevoie
7. singuratatea si dependenta de cineva sau ceva
8. ca sunt nesigura de mine
9. rautatea gratuita si nesimtirea unora
10. ipocrizia si prefacatoria
11. cuvintele si declarariile goale, lipsite de semificatie
12. ca nu insemn nimic pentru persoana care reprezinta intreaga lume pentru mine
13. sa nu imi iasa bine ceea ce fac
14. sa stau si sa astept undeva sau pe cineva
15. mirinda si tutti frutti
16. tricourile kitch cu inscriprii gen “rich”, “gigolo italiano” etc.
17. pantofii de lac, cu bot ascutit pe care ii poarta manelistii si manelele
18. bomboanele cu nuca de cocos
19. macul si susanul
20. ceaiul de menta

What i love

1. iubesc marea si nisipul
2. iubesc ploaia de vara si mirosul de dupa ea
3. iubesc muzica buna si dansul
4. iubesc noptile albe petrecute alaturi de prieteni
5. iubesc ciocolata sub orice forma ar fi ea, solida, lichida sau topping de inghetata
6. iubesc inghetata
7. iubesc conversatiile lungi, pline de glume si ironii pe care le am cu prietenii
8. iubesc flirtul intelectual
9. iubesc viteza, masinile , motocicletele si avioanele
10. iubesc libertatea
11. iubesc serile lungi de vara si bataile cu apa
12. iubesc culoarea albastra
13. iubesc sa fiu protejata, mangaiata si tinuta in brate
14. iubesc varietatea si originalitatea
15. iubesc oamenii inteligenti si care stiu sa traiasca, sa se bucure de viata si de cei din jur
16. iubesc mirosul de lemn ars atunci cand treci cu bormasina prin el
17. iubesc serile cu luna plina

Cuvinte goale

Doua lucruri nu suport la oamenii din jurul meu…Sa minta si sa fie ascunsi. Cum una deriva din cealalta as putea spune ca nu pot sa ii sufar pe mincinosi. Si, ca sa fie din ce in ce mai bine, am obseravat ca in ultima vreme toti asced la categoria aceasta de oameni.
Mai demult imi faceam probleme ca nu pot sa mint…Daca incerc sa mint sau chiar si sa “indulcesc” o anumita situatie se vede imediat. I cannot do it si asta e. Am si incercat “sa invat” sa mint, daca va vine sa credeti si toate astea pentru ce? Ca sa nu mai fiu eu in inferioritate fata de restul lumii; dupa ce am rumegat eu un pic acest gand mi-am dat seama ca mult mai bine ar fi sa ii invat eu pe restul sa nu mai minta, sa nu se mai ascunda, sa nu mai denatureze….Mult mai bine, dar mult mai greu, chiar aproape de imposibil daca suntem realisti.
Ce nu pot sa inteleg de nici un fel este de ce simt oamenii nevoia sa pacaleasca sau sa spuna mici minciuni chiar si acolo unde nu ar fi nici o filozofie sa spuna adevarul. In loc de “te sun mai incolo”, sa spuna “nu am chef sa vorbim azi, asa ca lasa-ma”; in loc de “ma intorc imediat”, sa spuna “am chef sa mai stau o ora-doua-trei…”; in loc de “te astept pana te intorci” sa spuna “nu stiu daca o sa mai stau atat”; in loc de “mi-e dor de tine” sa taca si sa nu spuna nimic.
Eu una cand simt ceva sau cand cred ceva spun si gata. Daca nu cred in ceea ce spun de ce sa vorbesc? Doar nu am de indeplinit o norma de cuvinte spuse pe minut/zi, nu? Chiar au devenit cvintele goale si nu mai au nici o seminificatie? Sau nu mai stim noi sa le folosim decat ca forma, uitand ca ele au si un continut….? Inseamna ca vechea zicala “imi dau cuvantul” a devenit si ea doar o insiruire de cuvinte fara sens?
Decat sa spui 1000 de cuvinte fara sens, mai bine nu spui nimic si asta poate valora de 1000 de ori mai mult.

8 vs 8

….sau Gerrard vs Lampard.
Azi a fost mare meci mare in Uefa Champions League si anume returul Liverpool-Chelsea. Mare pentru ei, mare pentru romanasii nostri de acasa care sperau sa se califice si ei odata cu victoria lui Chelsea; teapa pentru Dinamo teapa si pentru Chelsea. Mare meci pentru Murinho cel isteric si mare pentru Benitez ca deh…e raca mare intre cei doi macho.
Mare meci si pentru mine. Imi place fotbalul, recunosc…Desi sunt putine fete care sa spuna acest lucru, ei bine, exista si eu sunt una dintre ele. Imi place fotbalul atata vreme cat nu vorbim de fotbalul romanesc. Imi plac golurile spectaculoase, atmosfera de pe stadioanele din afara, imi plac pasele si bineinteles imi plac penalty-urile. Si cu toate astea , azi nu m-am uitat la fotbal, ci mai curand la fotbalisti. Dintre toti jucatorii de fotbal pe care ii stiu nu imi plac decat doi: Frank Lampard si Steven Gerrard. Coincidenta a facut ca azi sa fie amandoi pe acelasi teren. Mare dilema pe capul meu…cu cine tin azi? Cu Chelsea? Cu Liverpool? ( Traducerea intrebarilor anterioare fiind desigur: “cu Lampard?”, “Cu Gerrard?” ) Greu, domne’ ,greu. Sunt sigura ca sunteti de acord cu mine.
Concluziile meciului? Ei bine Gerrard a alergat mai mult si a fost rasplatit cu mai multe prim-planuri de catre operratori…Lampard a cam tras chiulu azi, dar a fost si el destul de prezent pe ecran…Deci o zi buna pentru mine, doar am apucat sa imi clatesc si eu un pic ochii. Au fost si penalty-uri, asa ca, din pacate Lampard pleaca acasa, din fericire Gerrard merge mai departe. Bineinteles, din punctual meu de vedere, era la fel de frumos sa fie invers si sa mearga Lampard mai departe…Oh well, cam asa am vazut eu meciul de azi. Nu mi se intampla des, dar azi m-am uitat la meci ca o adevarata fata.
Ah si sa nu uit, pentru cei care nu stiu, Lampard are numarul 8 pe tricou, la fel ca si Gerrard.

Unde sunt EU....?

Ma ridic azi din pat si nu stiu cum se face ca dau cu ochii de un ziar uitat mai demult prin camera.. Cine stie de cand e si cum de mi-a atras atentia dupa atata timp. Il iau sa il duc la cos si imi pica ochii pe zodiac…Il citesc din obisnuinta si uite ca se naste intrebarea: de ce citeste lumea zodiacul?
Eu una il citesc si daca imi convine ce spune, daca e de “dobri” ( = de bine ) il iau de bun si e clar ca nu are cum sa imi mearga altfel decat cum sta scris acolo. Daca scrie de rau mi se pare si normal sa ignor “prostia” ca deh…cati gemeni pot aiba in acelasi timp o zi la fel de proasta,nu?
Totusi curiozitatea persista asa ca, greu de tot, ma dau jos din pat si o iau, asa incet, sper calculatorul meu. E clar, avem de-a face cu “a google moment”. www.google.com -> search: caracterizari zodii -> Gemeni si iata ce spune caracterizarea:
“Nativul din Gemeni este sensibil si sociabil.” Hm....da asa e. Lucrurile, cuvintele trec prin mine de fiecare data, fie ca sunt de bine sau de rau, si mereu imi fac prieteni foarte repede. Deci 1-0 pentru zodiac.
Citesc mai departe: „Se adapteaza foarte usor, este curios, interesat de absolut orice fel de lucruri”. Mmm din nou adevarat. Nu m-a depasit niciodata o situatie noua, ba dimpotriva imi plac lucrurile noi pentru ca ma plictisesc repede. Curioasa sunt mai ceva ca un copil si pana nu verific fiecare coltisor dintr-un loc nou nu ma linistesc. Tre’ sa vad eu neaparat cum e prinsa cureaua aia, ce face butonul ala, dar in partea aia ce e? Hm...curios, zodiacu’ are iar dreptate. 2-0 pentru el.
„Este un om exceptional, iesit din comun.” Asa zice EL, Zodiacul. Sa fie adevarat? In fine, la capitolul asta sa spunem ca e remiza, deci 3-1 pentru el.
Zodiacul mai zice: „Calitatile sale exceptionale il pot conduce spre superficialitate. Exprimarea neglijenta poate adesa jigni sau dezinforma”. Trebuie sa recunosc ca iar are dreptate....Am aflat, de curand, ca ce zic se poate interpreta si intr-un sens negativ si din cauza asta se intampla sa mai ranesc persoanele cu care vorbesc. Incepe sa ma sacaie...5-1 pentru Zodiac? Dar hai sa citesc mai departe, cine stie?
Ultimul paragraf din caracterizare : „Nu este foarte ordonat si statornic. Temperamentul sau sanguin determina si defectele cele mai frecvente: lipsa concentrarii si superficialitatea.” E clar...este o conspiratie la mijloc. Cum poate sa fie adevarat chiar si ultimul paragraf ?!? E adevarat ca nu am cea mai ordonata camera din lume si ca la mine biroul poate fi caracterizat prin expresia „ordine in haos”; e adevarat ca ma plictisesc repede si ca nu ma pot concentra prea mult la aceiasi chesti....e adevarat chiar si ca atunci cand ma plictisesc incep si ma eschivez. Da’ nu mi se pare corect....Ce fac ei aici? Cum ramane cu „unicitatea individului”? Daca oricine da un search pe net cu zodia mea inseamna ca acel cineva poate sa afle exact cum sunt eu?!
Nu e corect. Si eu care ma credeam originala....

On line love

Cine nu foloseste “mess”-ul in ziua de azi? Bineinteles ca toata lumea stie ce e si toata lumea il foloseste…Singura diferenta este frecventa folosirii lui; unii stiu ca este doar o forma de comunicare cu prietenii, fie ca ii vezi zi de zi si le impartasesti ultima noutate, fie ca nu te intalnesti cu ei zile de-a randul si trebuie sa ii pui si pe ei in tema cu schimbarile. Vorba domnului Tiffaux “ comunicarea este lubrifiantul vietii sociale”. Altii traiesc pe “mess”. Viata lor intreaga se desfasoara in fata calculatorului.
Indiferent de categoria din care faci parte este imposibil sa nu fii trait o poveste asemanatoare; indiferent de cum ai ajuns sa “vorbesti” cu respectiva persoana sentimentele sunt aceleasi.
Cunosti pe cineva, stai cat stai de vorba cu acea persoana; iti capteaza atentia. E amuzant, iti place cum gandeste si mai ales iti place ca spune exact ce crede. Stati de vorba aproape o seara intreaga si nu te plictisesti. Si uite ca se face timpul sa plece fiecare la casa lui….Nu vrei sa pleci ( doar e o companie perfecta ), dar te impaci cu gandul ca nimic frumos nu dureaza o vesnicie.
Te duci acasa si iti mai aduci aminte de seara respectiva inca vreo 2-3 zile dupa care ii dai uitare….doar nu o sa iti incarci memoria cu toate prostiile :)
Intr-o seara, cam la vreo 6 luni de la seara, hai sa-i zicem “comunicativa”, se produce evenimentul tulburator si anume: te adauga in lista lui de mess – un pas mic pentru omenire, dar unul imens pentru tine. Incepi si vorbesti cu el si nimic nu pare a se fi schimbat in tot acest timp. Iti place ca se prinde repede la glume si ironii, iti place ca te ia la misto, ca, deh, nu poti sa ii suferi pe cei care aproape ca te intreaba cat de tare te-a durut cand ai cazut din Rai; si uite asa radeti, glumiti, dar asta nu inseamna ca subiecte mai serioase nu abordati. Nici nu iti dai seama cand trece timpul pe langa tine si descoperi uimita ca discutia te-a tinut in fata calculatorului aproape 6 ore….Dap 6 ore… Ti se pare surprinzator si nici nu iti mai aduci aminte cand ai fost ultima data atata de absorbita de ceva. Va luati “La revedere” si o lasati pe maine.
Azi asa, maine asa, poimaine tot asa. Pana intr-o seara cand el incepe sa se supere ca il iei la misto. Stii ca face la fel ca tine….probabil ca te ia la misto si vrea sa vada ce reactie ai, ca doar nu s-o fi suparat pe tine pentru ceva ce faceati de o luna de zile: va luati la misto reciproc. Dar uite ca de data asta el s-a suparat si tu nu intelegi de ce. Si uite ca ai ajuns la momentul in care ITI PASA de ce crede el, de ce gandeste el…Asta inseamna ca de acum nu mai esti asa de detasata fata de situatie…de acum pui suflet sau mai bine zis. acum iti dai seama ca nu iti este chiar atat de indiferent cum credeai :) De acum iti pasa ca el nu mai intra pe mess, iti pasa ca nu mai vorbeste cu tine asa de des ca inainte, iti pasa ca acum nu mai face misto…acum se supara.
De ce? Ai devenit dependenta de conversatiile cu el? S-a intamplat ceva? Te tot intrebi, ca, deh esti fata si, noua fetelor, ne place sa ne complicam viata.
Uite asa le stiu eu pe toate, ca un om mare :)

Dream: to fly ( checked )

A inceput la Otopeni. Ajung in aeroport pentru prima data.Usile glisante de la intrare se deschid si intru in aeroport. Asa gol cum e, la 4.45 dimineata, mi se pare un aeroport mare. Se vede ca e prima data cand plec undeva cu avionul.Am emotii si ma gandesc cum o sa impac eu visul meu de mica, acela de a zbura, cu frica de inaltime. Incepe imbarcarea in avion. Urc emotionata cele cateva trepte pana la avion si ma asez la geam, exact langa aripa; un prieten m-a sfatuit sa nu stau langa aripa pentru ca o sa ma sperie tremuratul ei atunci cand dam de turbulente, dar deh...acolo imi spune biletul ca trebuie sa stau asa ca ma asez cuminte pe locul meu. Avionul porneste de pe loc si parca pilotul stie ca e prima data cand zbor cu avionul asa ca nu porneste imediat. Ruleaza o vreme incet de tot. Dupa un timp chiar ma obisnuisem si parca mergeam cu o masina mai mare. Cand sa comentez si eu ca nu mai pleaca odata, o forta ma lipeste de spatarul scaunului de piele. Cu greu, reusesc sa ies castigatoare din lupta cu acea forta si imi lipesc nasul de "hublou" ca sa vad si eu ce e "afara". Nu e chiar cea mai inspirata alegere pe care am facut-o in ultima vreme pentru ca ma apuca ameteala. Expresia "sit back and relax" capata din ce in ce mai clar un inteles, asa ca nu ma mai impotrivesc si ma lipesc de spatarul scaunului. Avionul trebuie sa ajunga la 26.000m inaltime; tot timpul cat urca simt un gol in stomac. Nu mi-e frica si senzatia este una placuta si familiara in acelasi timp....cand am mai simtit eu fluturi in stomac? ah...da...e interesant ca atunci cand decolezi e ca atunci cand te indragostesti.

In drumul lui spre cel de-al 26.000 lea metru ajungem la nori si trecem prin ei mai departe. Mai sus de nori sunt alti nori...la un moment dat poti sa juri ca stai pe loc si esti inconjurat numai de nori si razele soarelui.

Sa zbor asta mi-am dorit de cand eram mica si acum dupa ce am decoalat si aterizat de 4 ori nu pot spune decat i want more....more...more....m-am indragostit de zburat cu avionul.